Șapte ani în Tibet de Heinrich Harrer carte .PDF

Șapte ani în Tibet de Heinrich Harrer  carte .PDF
Vizualizări:016-07-2020Post by User
 Șapte ani în Tibet de Heinrich Harrer descarcă cele mai bune cărți online gratis  carte .PDF
Prefaţă 
    Visurile de viitor se înfiripă de obicei în tinereţe... Încă din copilărie manifestam mult mai mult entuziasm pentru faptele eroilor timpurilor noastre decât pentru datele şi informaţiile livreşti. Oamenii care plecau să exploreze ţinuturi necunoscute sau îşi propuneau să-şi măsoare forţele în competiţii sportive, depunând eforturi uriaşe şi luând asupra lor tot felul de privaţiuni... cei ce cucereau cele mai înalte piscuri ale lumii: iată idealurile şi modelele mele. Dorinţa de a merge pe urmele lor era neţărmurită! Dar nu am avut parte de sfatul şi îndrumarea unor oameni experimentaţi. Din care cauză au trecut mulţi ani până să înţeleg că nu este bine să urmăreşti concomitent mai multe obiective. Îmi încercasem deja norocul în aproape toate sporturile, fără să fi repurtat succese care să mă satisfacă. În ultimă instanţă m-am concentrat asupra acelora pe care le agreasem dintotdeauna din cauza legăturii lor mai strânse cu natura: schiul şi alpinismul. Petrecându-mi cea mai mare parte a copilăriei în munţii Alpi, îmi consacram fiecare minut liber pe care mi-l îngăduiau studiile căţăratului pe munţi în timpul verii, iar iarna schiului. Unele mici succese îmi treziseră ambiţiile, încurajându-mă, aşa încât, în urma unui antrenament riguros, reuşisem în 1936 să fac parte din echipa olimpică a Austriei. După un an am câştigat cursa de coborâre în cadrul Campionatelor Mondiale Universitare. Cu ocazia acestor competiţii şi a altora am trăit sentimentul de fericire provocat de beţia vitezei, precum şi satisfacţia colosală de a-ţi vedea răsplătite, prin victorie, eforturile depuse. Dar triumful asupra unor adversari de aceeaşi categorie cu mine (adică din lumea oamenilor) şi recunoaşterea oficială a meritelor învingătorului nu mă mulţumeau pe deplin. Singurul lucru cu adevărat important era să mă iau la întrecere cu munţii! Aşa încât am petrecut luni întregi în mijlocul stâncilor şi al gheţarilor, până am ajuns atât de fit încât niciun perete stâncos nu mi se mai părea invincibil. Dar nici forţele mele nu erau nemăsurate, a trebuit şi eu să-mi dau obolul, căci o dată m-am prăbuşit de la cincizeci de metri, rămânând doar printr-un miracol în viaţă; şi în multe alte ocazii am suferit răni mai uşoare. Revenirea la Universitate era, fireşte, de fiecare dată dificilă. Deşi, în fond, nu aveam motive să mă plâng, deoarece oraşul îmi oferea posibilitatea să studiez o literatură bogată despre alpinism şi călătorii. În timp ce devoram aceste cărţi, în mine începea să prindă contururi tot mai clare – dintr-un amalgam de dorinţe la început destul de nebuloase – obiectivul măreţ, visul tuturor alpiniştilor: să particip la o expediţie în Himalaya. Dar cum să poată spera un om total necunoscut, ca mine, să-şi ducă la îndeplinire nişte visuri atât de semeţe? Himalaya! Pentru a ajunge acolo, trebuia sau să fii foarte bogat, sau, cel puţin, să aparţii acelei naţiuni ai cărei cetăţeni aveau – încă pe atunci – posibilitatea să ocupe o funcţie în serviciul de stat din India. În schimb, unui individ care nu era nici una, nici alta îi rămânea o singură soluţie: să facă ceva care să atragă în asemenea măsură atenţia opiniei publice asupra sa, încât să nu mai poată fi trecut cu vederea de forurile competente într-una din rarele ocazii ce se iveau şi pentru outsideri. Oare ce putea să facă? Toate piscurile Alpilor fuseseră deja de mult cucerite. Chiar fiecare perete şi fiecare creastă, cu ocazia unor expediţii incredibil de cutezătoare... Ba nu – rămăsese un singur perete, cel mai înalt şi mai dificil de escaladat: peretele nordic al piscului Eiger. Nimeni nu reuşise încă să-l escaladeze, toţi eşuaseră înainte de a-şi atinge obiectivul, pe unii îi costase chiar viaţa. În jurul acestui zid stâncos uriaş se ţesuseră o serie de legende şi în cele din urmă guvernul elveţian intervenise, interzicând escaladarea lui.
 
Biografie
    HEINRICH HARRER (1912-2006) a studiat la Universitatea din Graz, remarcându-se la geografie şi la probele atletice. În 1936 a făcut parte din echipa olimpică de schi a Austriei, iar în 1937 a câştigat Campionatul Mondial Universitar de schi. În 1938 a făcut parte din echipa de alpinişti care a escaladat pentru prima dată peretele nordic al muntelui Eiger. Povestea acestei expediţii se regăseşte în volumul său Die weisse Spinne (Păianjenul alb) (1959). A scris mai multe cărţi despre Tibet şi a transcris autobiografia lui Thubten Jigme Norbu, fratele lui Dalai Lama.
Прочитать

Șapte ani în Tibet de Heinrich Harrer carte .PDF

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Recenzii și comentarii!
Comentează
Introduceți codul de pe imagine:*
reload, if the code cannot be seen