Porţile Casei Morţilor de Steven Erikson

Porţile Casei Morţilor de Steven Erikson
  • Autor:
    Steven Erikson
  • Titlu:
    Porţile Casei Morţilor
  • Categoria:
  • Nr. de pagini:
    899
  • Limba:
    Română
Vizualizări:008-11-2018Marcus
    In Portile Casei Mortilor Erikson muta actiunea pe subcontinentul Sapte Orase, un taram aflat de secole sub asuprirea unui imperiu sau altul. Cu toate ca ultimul cuceritor, Imperiul Malazan, a adus prosperitate si o stapanire blanda, acestea nu pot sterge tensiunile acumulate in secole de asuprire, tensiuni ce rabufnesc in fanatism religios. Dar asa cum ne-am obisnuit, la Erikson orice act lumesc are corespondenta atat in planul divinitatilor cat si in alte planuri mai obscure, aflate intre lumea oamenilor si lumea zeilor. Asa ca, in spatele flacarii revoltei care se raspandeste pe continent, se afla Apocalipsa ce vesteste renasterea unei vechi divinitati in desertul sfant Raraku iar in haosul creat se da o batalie mai subtila, caci Calea Mainilor s-a deschis si odata cu ea, singura cale spre Ascendenta pentru imfamele creaturi Soltaken si D’ivers. Aceste evenimente sunt urmarite prin intermediul a trei fire narative principale care se impletesc cu altele minore, intr-o tesatura densa si fascinanta
       Nu o sa vorbesc despre bataliile epice, despre intrigi si magie, despre creaturile teribile si despre eroii care lupta din toate puterile pe aceste fronturi. Acestea sunt elemente la care te astepti intr-un roman epic fantasy de talia cartilor din seria Malazan. Ceea ce vrea sa subliniez este faptul ca Erikson a reusit sa strecoare printre toate acestea cateva povesti emotionante, coplesitoare si greu de uitat. Nu ma intelegeti gresit, toate povestile ce compun romanul sunt solide, dar atunci cand vine vorba de determinarea crancena a lui Coltaine, de sacrificiile pe care acesta este dispus sa le faca pentru a salva fiecare veriga a Lantului Cainilor si de soarta care-l asteapta in final, cea ce simte cititorul este emotie pura, compasiune, atasament si durere. Si nu este singura realizare formidabila a lui Erikson in acest roman, caci relatia dintre nemuritorul Jaghut Icariam, suferind de amnezie si ratacind vesnic in cautarea amintirilor sale pierdute si prietenul sau de secole, Trellul Mappo, determinat sa-l protejeze pe blandul Jaghut de trecutul sau teribil si sangeros este la fel de emotionanta. Rar un roman fantasy a reusit sa-mi starneasca emotii atat de puternice si o compasiune atat de adanca pentru soarta unor personaje. Exista o mie de motive pentru care Portile Casei Mortilor merita citita, dar povestile lui Coltaine si a lui Icarium sunt de departe cele mai bune.
   O sa inchei spunand ca Erikson isi dezvolta universul in acest roman si ofera o multime de informatii noi despre Ascendenta, despre secretele Caselor Azath si coridoarele magiei, dar si despre zei in general si despre Casa Umbrei in particular. De asemenea aflam mai multe despre dedesubturile politicii imperiale si despre anumite evenimente din primul roman, asa ca, pentru cei care au facut deja cunostinta cu universul Malazan, acest roman este o lectura obligatorie. Iar pentru toti ceilalti, cititi Gradinile Lunii caci altfel nu veti putea trai experienta tulburatoare a Lantului Cainilor si a dramei lui Icarium.


Porţile Casei Morţilor de Steven Erikson

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Lasă un coment!
Comentează