Amin Maalouf – Samarkand. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:389
- Limba:Română
Pornind de la un pretext literar (manuscrisul Rubaiatelor lui Omar Khayyam, cunoscutul poet persan), Amin Maalouf reconstruieste, in Samarkand, un univers exotic de o frumusete tulburatoare, populat cu personaje coborite parca din O mie si una de nopti: Omar Khayyam insusi, o personalitate remarcabila a acelor timpuri, poet, matematician si astronom stralucit, vizirul Nizam al-Mulk, ale carui teorii politice anticipeaza Principele lui Machiavelli, si Hasan Sabbah, al carui fanatism religios este egalat numai de indirjirea cu care isi conduce spre victorie grupul de asasini refugiat intr-o fortareata de pe culmile muntelui Alamut.
Aceasta lume pierduta este readusa la viata cu aproape un mileniu mai tirziu, sub privirea unui cercetator aflat in cautarea manuscrisului pierdut.
Fragment:
Aceasta lume pierduta este readusa la viata cu aproape un mileniu mai tirziu, sub privirea unui cercetator aflat in cautarea manuscrisului pierdut.
Fragment:
" Uneori, la Samarkand, în seara unei zile domoale şi
posomorâte, unii orăşeni lipsiţi de ocupaţie vin să dea
târcoale prin fundătura dintre două taverne, în vecinătatea
pieţei de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de
Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor
sau pentru a se lua de cine ştie ce băutor cherchelit.
Omul este atunci târât prin pulbere, împroşcat cu insulte,
sortit unui iad al cărui foc îi va aduce în vecii vecilor
aminte de lucirea roşiatică a vinului ispititor.
Dintr-o asemenea păţanie avea să se nască manuscri-
sul Rubaiatelor, în vara anului 1072. Omar Khayyam
are douăzeci şi patru de ani şi se află de puţină vreme
la Samarkand. Se îndreaptă oare anume către tavernă,
în acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l
mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraş
necunoscut, cu ochii furaţi de nenumăratele nuanţe ale
zilei care se sfârşeşte: pe strada Câmpului de Revent,
un băieţaş o tuleşte, în picioarele goale pe pavelele late,
strângând la piept un măr furat de pe cine ştie ce tarabă ;
în bazarul postăvarilor, în interiorul unei dughene supra-
etajate, încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei
lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o înjurătură, un râs
înăbuşit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se opreşte
lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă în căuşul
palmelor împreunate, apoi se apleacă, ţuguindu-şi buzele,
ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată
setea potolită, îşi trece palmele ude peste faţă, mormăie
o mulţumire, ridică de jos un pepene scobit, îl umple cu
apă şi i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată,
la rându-i, să bea.
In piaţa negustorilor de fructe afumate, o femeie însăr-
cinată îi aţine calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia
dacă îi dai cincisprezece ani. Fără o vorbă, fără un zâmbet
pe buzele-i nevinovate, ea îi şterpeleşte din mâini câteva
din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbă-
reţul nu se miră, e o credinţă străveche la Samarkand:
când o viitoare mamă întâlneşte pe stradă un străin
care-i este pe plac, trebuie să caute să obţină o parte din
hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeş ca el,
cu aceeaşi siluetă zveltă, cu aceleaşi trăsături nobile şi
regulate.
Omar se opreşte din mestecatul migdalelor rămase,
privind cum se îndepărtează necunoscuta. Deodată, un
urlet ajunge până la el, îmboldindu-l să se grăbească. In
curând, se află în mijlocul unei mulţimi dezlănţuite. Un
bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu
capul gol, cu părul alb în dezordine pe o ţeastă de un
cafeniu închis ; de furie, de groază, strigătele sale nu mai
sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi îl imploră pe
nou-venit."
Amin Maalouf – Samarkand. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Amin Maalouf – Samarkand. Pdf