Floare albastră de Mihai Eminescu

Floare albastră de Mihai Eminescu
  • Autor:
  • Categoria:
    ---
  • Nr. de pagini:
    1
  • Limba:
    Română
Vizualizări:001-05-2018Post by User
                         Floare albastră de Mihai Eminescu    
             
                   – „Iar te-ai cufundat în stele
                        Şi în nori şi-n ceruri nalte?
                        De nu m-ai uita încalte,
                        Sufletul vieţii mele.
 
                        În zadar râuri în soare
                        Grămădeşti-n a ta gândire
                        Şi câmpiile Asire
                        Şi întunecata mare;
 
                        Piramidele-nvechite
                        Urcă-n cer vârful lor mare –
                        Nu căta în depărtare
                        Fericirea ta, iubite!”
 
                        Astfel zise mititica,
                        Dulce netezindu-mi părul.
                        Ah! ea spuse adevărul;
                        Eu am râs, n-am zis nimica.
 
                        – „Hai în codrul cu verdeaţă,
                        Und-isvoare plâng în vale,
                        Stânca stă să se prăvale
                        În prăpastia măreaţă.
 
                        Acolo-n ochiul de pădure,
                        Lângă trestia cea lină
                        Şi sub bolta cea senină
                        Vom şedea în foi de mure.
 
                        Şi mi-i spune-atunci poveşti
                        Şi minciuni cu-a ta guriţă,
                        Eu pe-un fir de romăniţă
                        Voi cerca de mă iubeşti.
 
                        Şi de-a soarelui căldură
                        Voi fi roşie ca mărul,
                        Mi-oi desface de-aur părul,
                        Să-ţi astup cu dânsul gura.
 
                        De mi-i da o sărutare,
                        Nime-n lume n-a s-o ştie,
                        Căci va fi sub pălărie –
                        Ş-apoi cine treabă are!
 
                        Când prin crengi s-a fi ivit
                        Luna-n noaptea cea de vară,
                        Mi-i ţine de subsuoară,
                        Te-oi ţine de după gât.
 
                        Pe cărare-n bolţi de frunze,
                        Apucând spre sat în vale,
                        Ne-om da sărutări pe cale,
                        Dulci ca florile ascunse.
 
                        Şi sosind l-al porţii prag,
                        Vom vorbi-n întunecime;
                        Grija noastră n-aib-o nime,
                        Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?”
 
                        Înc-o gură – şi dispare…
                        Ca un stâlp eu stam în lună!
                        Ce frumoasă, ce nebună
                        E albastra-mi, dulce floare!
 
                        ……………………
 
                        Şi te-ai dus, dulce minune,
                        Ş-a murit iubirea noastră –
                        Floare-albastră! floare-albastră!
                        Totuşi este trist în lume!
Top cele mai citite cărți categoria: Bestseller!



Floare albastră de Mihai Eminescu

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Recenzii și comentarii!
Comentează
Aps Google Play
,,Cărțile care te ajuta cel mai mult sunt cele care te fac să gîndești cel mai mult. Cel mai greu înveți cînd citești cărți ușoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gînditor remarcabil este o corabie a gîndirii, plină la refuz cu adevăr și frumusețe. (Theodore Parker) ”