E.K. Johnson - O mie de nopți carte .PDF📚

Autor:

E.K. Johnson
Categoria:

Aventură
Nr. de pagini:

222
Limba:

Română

Vizualizări:007-02-2022Post by User

cartea săptămînii E.K. Johnson - O mie de nopți carte .PDF
„Un fantasy în care legenda și simbolurile se împletesc într-o aventura fascinantă. Stilul lui Johnston e încarcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie sș una de nopți, care reprezintă punctul de plecare al romanului.”

Prolog

Nu știm de ce am venit dinspre mare către acest pământ neprimitor și prăfuit; dar știm că suntem mai puternici decât el. Făpturile care trăiesc aici se târăsc sub soarele necruțător, chinuindu- se să supraviețuiască așa cum pot din ce le oferă nisipurile, înainte de a se întoarce într-însele, ca hrană pentru corbi sau mai rău de-atât. Nouă nu ne face rău soarele, iar nisipul nu e pentru noi decât o mică neplăcere trecătoare. Suntem mai puternici, mai aspri și mai bine croiți pentru viață. Cu toate astea, când am ajuns pentru prima dată aici, a trebuit să ne luptăm. Oamenii erau mulți, noi eram puțini. Nu i-am înțeles, nici ei pe noi, și de aceea s-au temut. Ne-au întâmpinat cu arme primitive, cu bolovani și cu foc strălucitor, și am aflat atunci că sângele nostru poate înroși pământul la fel ca al lor, până când am învățat să ne făurim trupuri care nu sângerau. Ne-am retras în deșert, departe de oaze, în locuri încinse de soare unde nu ne puteau urma, și de acolo am privit. Și am așteptat să vină și timpul nostru. Ei au murit, dar noi nu. Pe măsură ce curgea timpul, am învățat din ce în ce mai multe despre ei. I-am privit domesticind vite, apoi cai. I-am văzut învățând să tundă oile și să dărăcească lâna. Când torc, simțim smucitura din fiecare răsucire a fusului, iar când țes, simțim un zbucium până-n măduva oaselor. Am râvnit la lucrurile pe care le făureau, pentru care aveam timp, dar prea putină îndemânare ca să le meșterim noi înșine. Întotdeauna era mai simplu să le furăm. Așa că le-am furat. Țesători pe care i-am răpit și i-am dus în locuințele noastre din deșert. I-am hrănit cu nisip și ei au crezut că este un festin, iar înainte de a-și da duhul ne-au făurit lucruri minunate. Fierari pe care i-am smuls din paturile lor și i-am muncit atât de mult în fața focului, încât pielea li s-a umplut de bășici. Au făurit bijuterii și pumnale înainte de a plăti cu viața lor pentru ele, iar noi ne-am împodobit cu rodul mâinilor lor. În timp ce ei lucrau, noi ne simțeam din ce în ce mai însuflețiți și, în curând, cei mai tineri dintre noi s-au aventurat de bunăvoie în lume, ca să ucidă și mai mulți artizani. S-au întors cu forțe noi și o putere mai mare, purtând coliere făcute din oasele de la degetele celor de care se folosiseră pentru a reuși. Mie nu mi-a fost niciodată suficient. Am năzuit mai mult. Și într-o zi, în deșert, am întâlnit un vânător care pierise din vederea străjerului său. Și l-am răpit. L-am răpit.

Descriere

Regele Lo-Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei, cautându-şi o soţie. Când ea vede norul de praf din zare, ştie că el a sosit. Ştie că o va vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei. Însă jură că n-o va lăsa să fie următoarea.

Eroina fără nume din romanul lui E. K. Johnston face tot ce-i stă în puteri ca să fie luată în locul surorii sale.

Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare.

Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă.

Cu fiecare poveste, creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.