Mai rau decat moartea de Charlaine Harris. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:139
- Limba:Română
Aceasta carte face parte din seria Vampirii Sudului. Comunitatea creaturilor supranaturale din Bon Temps, Louisiana, isi revine de pe urma celor doua dezastre: uraganul Katrina si macelul provocat de bomba detonata la reuniunea vampirilor. Sookie Stackhouse este intreaga, dar inca in stare de soc. Prea multi vampiri fusesera ucisi sau raniti, iar iubitul ei, varcolacul Quinn, se numara printre disparuti. Intre vampiri si varcolaci tot nu e pace, mai sar scantei si se produc crime. Iar Sookie, prietena a haitei si legata prin sange de Eric Northman, liderul comunitatii locale a vampirilor, este prinsa in vartejul acestor conflicte.
Va infrunta din nou pericole, chiar moartea... si, inca o data, tradarea fiintei iubite. Iar cand totul se va termina, viata ei va fi schimbata pentru totdeauna. Sa savuram deci inca o cupa din cocktailul de fantezie, senzualitate si suspans oferit de Charlaine Harris.
Fragment:
" Dacă această carte ar fi Stăpânul Inelelor, iar eu aş avea o voce şi un accent englezesc inteligent ca
al lui Cate Blanchett, v-aş putea povesti evenimentele din acea toamnă într-un mod plin de suspans.
Iar voi aţi fi nerăbdători să aflaţi restul.
Dar ce s-a întâmplat în dragul meu colţişor din nordul statului Louisiana nu e deloc o epopee.
Războiul vampirilor a semănat mai degrabă cu ocuparea unei ţări mici, iar războiul vârcolacilor cu un
incident de frontieră. Chiar şi în analele istorice ale Americii supranaturale – bănuiesc că există pe
undeva – acestea reprezentau capitole minore... asta dacă nu erai direct implicat în preluarea puterii şi
incidente.
Apoi au devenit al naibii de importante.
Şi totul se întâmpla din cauza Katrinei1
, dezastrul care continua să împrăştie durere, nenorocire şi
schimbări permanente în calea sa.
Înainte de uraganul Katrina, Louisiana avea o înfloritoare comunitate de vampiri. De fapt, populaţia
de vampiri din New Orleans explodase pur şi simplu, făcând din oraş locul în care trebuia să mergi
dacă doreai să vezi astfel de creaturi; şi o mulţime de americani doreau. Cluburile de jazz ale ne-
viilor, care prezentau muzicieni pe care nimeni nu-i mai văzuse cântând în public de câteva decenii,
reprezentau atracţii speciale. Cluburile de striptease ale vampirilor, vampiri cu calităţi de medium,
acte sexuale cu vampiri; locuri mai mult sau mai puţin secrete, unde puteai, în acelaşi timp, să fii
muşcat şi să ai un orgasm; toate astea erau disponibile în sudul Louisianei.
În partea nordică a statului... nu existau atâtea posibilităţi. Eu trăiesc în partea nordică, într-un orăşel
numit Bon Temps. Dar chiar şi în zona mea, unde vampirii nu sunt chiar atât de numeroşi, ne-viii
însemnau paşi importanţi în domeniile economic şi social.
Una peste alta, afacerile vampirilor din Statul Pelicanului înfloreau. Dar chiar atunci a intervenit
moartea regelui Arkansasului, în timp ce soţia sa, regina Louisianei, îi era alături la scurt timp după
nuntă. Din moment ce corpul se evaporase şi toţi martorii erau supranaturali, cu excepţia mea, legea
oamenilor nu s-a sesizat. Dar ceilalţi vampiri au făcut-o, iar regina, Sophie-Anne Leclerq, s-a trezit
într-o poziţie foarte nesigură din punct de vedere legal. Apoi a venit Katrina, care a măturat de pe faţa
pământului baza financiară a imperiului lui Sophie-Anne. Cu toate acestea, regina se recupera de pe
urma dezastrelor, când un altul a prins-o din urmă. Sophie-Anne şi câţiva dintre partizanii săi cei mai
înfocaţi – şi eu, Sookie Stackhouse, telepată şi fiinţă umană – au fost cu toţii prinşi într-o explozie
teribilă în Rhodes, care urmărea distrugerea hotelului pentru vampiri numit Piramida din Gizeh. O
facţiune a grupului Frăţia Soarelui a revendicat atentatul, iar în timp ce liderii acestei „biserici"
îndreptate împotriva vampirilor nu au recunoscut crima, toată lumea ştia că nu se putea spune că
Frăţia suferea din cauza celor care fuseseră grav răniţi în explozie, şi cu atât mai puţin pentru vampirii
morţi (definitiv, fără cale de întoarcere) sau pentru oamenii care lucrau pentru ei.
Sophie-Anne îşi pierduse picioarele, mai mulţi membri ai anturajului său, precum şi pe cel mai iubit
companion al său. Viaţa îi fusese salvată de avocatul său pe jumătate demon, domnul Cataliades. Dar
convalescenţa reginei avea să fie de durată, ea aflându-se într-o poziţie extrem de vulnerabilă. Ce rol
am jucat eu în toate astea? Am ajutat la salvarea de vieţi după ce piramida s-a dărâmat şi eram
îngrozită că m-aş putea afla acum în raza de observaţie a unor indivizi care vor vrea să-mi petrec
timpul în serviciul lor, folosindu-mi telepatia pentru scopurile lor. Unele dintre aceste scopuri erau
lăudabile şi nu m-ar fi deranjat să dau o mână de ajutor în operaţiuni de salvare, din când în când, dar
voiam în acelaşi timp să-mi păstrez intimitatea. Eu eram în viaţă; prietenul meu, Quinn, de asemenea;
iar cei mai importanţi pentru mine, dintre vampiri, supravieţuiseră şi ei. În ceea ce priveşte necazurile
cu care se confrunta Sophie-Anne, consecinţele politice ale atacului şi faptul că grupuri de fiinţe
supranaturale înconjurau statul slăbit al Louisianei, ca hienele în jurul unei gazele moarte, ei bine, nu
mă gândeam deloc la asta. "
Va infrunta din nou pericole, chiar moartea... si, inca o data, tradarea fiintei iubite. Iar cand totul se va termina, viata ei va fi schimbata pentru totdeauna. Sa savuram deci inca o cupa din cocktailul de fantezie, senzualitate si suspans oferit de Charlaine Harris.
Fragment:
" Dacă această carte ar fi Stăpânul Inelelor, iar eu aş avea o voce şi un accent englezesc inteligent ca
al lui Cate Blanchett, v-aş putea povesti evenimentele din acea toamnă într-un mod plin de suspans.
Iar voi aţi fi nerăbdători să aflaţi restul.
Dar ce s-a întâmplat în dragul meu colţişor din nordul statului Louisiana nu e deloc o epopee.
Războiul vampirilor a semănat mai degrabă cu ocuparea unei ţări mici, iar războiul vârcolacilor cu un
incident de frontieră. Chiar şi în analele istorice ale Americii supranaturale – bănuiesc că există pe
undeva – acestea reprezentau capitole minore... asta dacă nu erai direct implicat în preluarea puterii şi
incidente.
Apoi au devenit al naibii de importante.
Şi totul se întâmpla din cauza Katrinei1
, dezastrul care continua să împrăştie durere, nenorocire şi
schimbări permanente în calea sa.
Înainte de uraganul Katrina, Louisiana avea o înfloritoare comunitate de vampiri. De fapt, populaţia
de vampiri din New Orleans explodase pur şi simplu, făcând din oraş locul în care trebuia să mergi
dacă doreai să vezi astfel de creaturi; şi o mulţime de americani doreau. Cluburile de jazz ale ne-
viilor, care prezentau muzicieni pe care nimeni nu-i mai văzuse cântând în public de câteva decenii,
reprezentau atracţii speciale. Cluburile de striptease ale vampirilor, vampiri cu calităţi de medium,
acte sexuale cu vampiri; locuri mai mult sau mai puţin secrete, unde puteai, în acelaşi timp, să fii
muşcat şi să ai un orgasm; toate astea erau disponibile în sudul Louisianei.
În partea nordică a statului... nu existau atâtea posibilităţi. Eu trăiesc în partea nordică, într-un orăşel
numit Bon Temps. Dar chiar şi în zona mea, unde vampirii nu sunt chiar atât de numeroşi, ne-viii
însemnau paşi importanţi în domeniile economic şi social.
Una peste alta, afacerile vampirilor din Statul Pelicanului înfloreau. Dar chiar atunci a intervenit
moartea regelui Arkansasului, în timp ce soţia sa, regina Louisianei, îi era alături la scurt timp după
nuntă. Din moment ce corpul se evaporase şi toţi martorii erau supranaturali, cu excepţia mea, legea
oamenilor nu s-a sesizat. Dar ceilalţi vampiri au făcut-o, iar regina, Sophie-Anne Leclerq, s-a trezit
într-o poziţie foarte nesigură din punct de vedere legal. Apoi a venit Katrina, care a măturat de pe faţa
pământului baza financiară a imperiului lui Sophie-Anne. Cu toate acestea, regina se recupera de pe
urma dezastrelor, când un altul a prins-o din urmă. Sophie-Anne şi câţiva dintre partizanii săi cei mai
înfocaţi – şi eu, Sookie Stackhouse, telepată şi fiinţă umană – au fost cu toţii prinşi într-o explozie
teribilă în Rhodes, care urmărea distrugerea hotelului pentru vampiri numit Piramida din Gizeh. O
facţiune a grupului Frăţia Soarelui a revendicat atentatul, iar în timp ce liderii acestei „biserici"
îndreptate împotriva vampirilor nu au recunoscut crima, toată lumea ştia că nu se putea spune că
Frăţia suferea din cauza celor care fuseseră grav răniţi în explozie, şi cu atât mai puţin pentru vampirii
morţi (definitiv, fără cale de întoarcere) sau pentru oamenii care lucrau pentru ei.
Sophie-Anne îşi pierduse picioarele, mai mulţi membri ai anturajului său, precum şi pe cel mai iubit
companion al său. Viaţa îi fusese salvată de avocatul său pe jumătate demon, domnul Cataliades. Dar
convalescenţa reginei avea să fie de durată, ea aflându-se într-o poziţie extrem de vulnerabilă. Ce rol
am jucat eu în toate astea? Am ajutat la salvarea de vieţi după ce piramida s-a dărâmat şi eram
îngrozită că m-aş putea afla acum în raza de observaţie a unor indivizi care vor vrea să-mi petrec
timpul în serviciul lor, folosindu-mi telepatia pentru scopurile lor. Unele dintre aceste scopuri erau
lăudabile şi nu m-ar fi deranjat să dau o mână de ajutor în operaţiuni de salvare, din când în când, dar
voiam în acelaşi timp să-mi păstrez intimitatea. Eu eram în viaţă; prietenul meu, Quinn, de asemenea;
iar cei mai importanţi pentru mine, dintre vampiri, supravieţuiseră şi ei. În ceea ce priveşte necazurile
cu care se confrunta Sophie-Anne, consecinţele politice ale atacului şi faptul că grupuri de fiinţe
supranaturale înconjurau statul slăbit al Louisianei, ca hienele în jurul unei gazele moarte, ei bine, nu
mă gândeam deloc la asta. "
Mai rau decat moartea de Charlaine Harris. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Mai rau decat moartea de Charlaine Harris. Pdf