Linda Howard- Umbrele trecutului carte .PDF📚


Linda Howard- Umbrele trecutului carte .PDF
Vizualizări:017-11-2021Post by User
 
   Roanna Davenport a rămas orfană şi a fost crescută la Davencourt, minunatul domeniu din Alabama al bunicii ei. Acolo a făcut multe pasiuni: pentru cai, pentru necazuri şi pentru vărul ei Webb. Dar toată lumea se aştepta ca el să se însoare cu frumoasa Jessi. Iar cînd a făcut-o, dorinţele Roannei s-au năruit. Numai că într-o noapte Jessi este găsită moartă.
    După şocanta moarte a soţiei lui, Webb a plecat în Arizona, abandonînd moştenirea care fusese cîndva tot ce-şi putea dori. într-o zi, Roanna vine după el în Noales, să-l aducă acasă. Şi nu mai seamănă deloc cu spiriduşul neastîmpărat de altădată. Webb este din nou atras de Davencourt, de Roanna... dar şi de ucigaşul care i-a distrus cîndva viaţa, iar acum aşteaptă momentul să-şi ducă la sfîrşit misiunea... 


PROLOG
     Îşi auzea propriile mici strigăte, dar plăcerea care îi exploda în corp făcea ca orice altceva să pară ireal, oarecum distanţat de magia fierbinte a ceea ce îi făcea el. Soarele după-amiezii îşi făcea drum prin frunzişul care fremăta deasupra lor, orbind-o, ameţind-o în timp ce se arcuia spre el. Nu era delicat cu ea. Nu o trata ca pe o floare de seră, aşa cum făceau ceilalţi băieţi. Până să-l cunoască, nu ştiuse cât de plictisitor era să fii tratată mereu ca o prinţesă. Numele Davenport făcuse din ea, pentru ceilalţi, un premiu la care să aspire dar pe care să nu-l întineze niciodată; pentru el, ea nu era decât o femeie. Cu el, ea era femeie. Deşi avea nouăsprezece ani, familia ei o trata ca şi cum ar fi fost tot un copil. Această protecţie permanentă nu o deranjase niciodată până în urmă cu două săptămâni, când îl cunoscuse pe el. Poate că era ea naivă şi inocentă; dar proastă nu era. Când i s-a prezentat, a ştiut că venea dintr-o familie de nimic şi că familia ei ar fi fost îngrozită să afle că a stat măcar de vorbă cu el. Dar felul în care torsul lui muşchiulos se contura sub t-shirtul prea strâmt îi uscase gura şi masculinitatea arogantă din mersul lui îi aprinsese un foc, undeva adânc în ea. Vorbea cu ea coborându-şi vocea seducător şi ochii lui albaştri erau plini de promisiuni. A ştiut atunci că el nu se va mulţumi cu strângeri de mână sau mângâieri. A ştiut atunci ce vroia el de la ea. Dar răspunsul sălbatic al trupului ei era dincolo de experienţa ei, dincolo de controlul ei şi când i-a propus o întâlnire, a acceptat. Nu putea pleca noaptea de acasă fără ca toată lumea să nu ştie unde se ducea, dar era uşor să iasă singură să călărească în timpul zilei şi era uşor să aranjeze un loc de întâlnire. O sedusese chiar de la acea primă întâlnire, dezbrăcând-o chiar sub acest stejar – nu, nu putea afirma că o sedusese. Venise aici ştiind ce se va întâmpla şi dorise acest lucru. În ciuda durerii începutului, el îi oferise o plăcere sălbatică, pe care ea nici măcar nu o bănuise. Şi în fiecare zi venea înapoi aici, pentru mai mult. Uneori el era brutal, dar chiar şi asta o excita. Era mândru că fusese primul care „spărsese cireaşa”, cum se exprimase el. Uneori, cu un surâs batjocoritor în glas, spunea ceva despre un Neeley regulând o Davenport. Familia ei s-ar îngrozi dacă ar afla. Dar ea visa totuşi, visa cum ar arăta el într-un costum frumos, tuns şi pieptănat ca lumea, alături de ea, anunţându-şi familia că se vor căsători. Visa că el va lucra într-una din afacerile familiei şi le va demonstra tuturor cât de inteligent este şi că se putea ridica deasupra familiei sale. În public va fi un gentleman, dar în particular o va rostogoli în pat şi-i va face toate aceste lucruri urâte, delicioase. Nu vroia să schimbe deloc partea asta. El termină, gemând şi aproape imediat se rostogoli de pe ea. Ea şi-ar fi dorit să o mai îmbrăţişeze puţin înainte de a se retrage, dar. El nu avea chef de aşa ceva, pe căldura asta. Se întinse pe spate, cu soarele aşternându-i pete luminoase pe piele şi aproape imediat adormi. Ei nu-i păsă. Cu o experienţă de două săptămâni, ştia că el se va trezi gata să facă dragoste din nou. Între timp, ea era mulţumită să-l privească. Era atât de seducător încât îi. Tăia respiraţia. Se ridică într-un cot lângă el şi întinse o mână ca să-i exploreze uşor, cu degetul, gropiţa din bărbie. Colţurile gurii lui tresăriră, dar nu se trezi.

Linda Howard- Umbrele trecutului carte .PDF

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Recenzii și comentarii!
Comentează
Introduceți codul de pe imagine:*
reload, if the code cannot be seen