Fragment:

" SE SPUNEA că îşi omorâse soţul pentru că îl considerase nepotrivit. Şi se mai spunea că îşi incenfiase
singură casa pentru a-şi ascunde crima.
Lumea zicea că este foarte posibil să fie nebună.
În cărţile de pariuri ale tuturor cluburilor de pe strada St. James tocmai se făcuse un rămăşag. Se ofereau o
mie de lire oricărui bărbat care reuşea să petreacă o noapte cu Cumplita Văduvă şi să supravieţuiască pentru a
istorisi cum a fost.
Se vehiculau multe vorbe pe seama acelei doamne. Ajunseseră şi la urechile lui Artemis Hunt, fiindcă se
obişnuise să se ţină la curent cu tot ceea ce se întâmpla. Datorită reţelei sale de spioni şi informatori, era asaltat de
un flux neîntrerupt de bârfe, speculaţii şi fragmente de poveşti inspirate din fapte reale.
Unele dintre mizeriile strânse pe biroul lui se bazau pe adevăr, altele erau numai probabile, iar altele
complet false. Sortarea lor presupunea un consum considerabil de timp şi energie. Dar el nu-şi irosea nici timpul,
nici energia pentru a verifica toate informaţiile primite. Pe multe dintre ele le ignora pur şi simplu pentru că nu-i
afectau propriile afaceri.
Până în seara asta nu avusese niciun motiv să dea atenţie noianului de bârfe care o priveau pe Madeline
Deveridge. Nu-i păsase dacă doamna aceasta îşi expediase sau nu soţul pe lumea cealaltă. Îl preocupaseră alte
probleme.
Până în seara asta, Cumplita Văduvă nu prezentase absolut niciun interes pentru el. Dar acum părea că el
începuse să prezinte un anumit interes pentru ea. Majoritatea oamenilor ar fi spus că asta este un semn
extraordinar de rău. El constatase însă, amuzat, că devenise curios. Nu i se mai întâmplase de foarte mult timp
ceva atât de interesant. Lucru care nu face decât să demonstreze, gândi el, cât de fade şi limitate sunt preocupările
mele de la o vreme.
Stând pe strada învăluită în întunericul nopţii, se uită gânditor la trăsurica elegantă care se contura în
ceaţă. Lămpile vehiculului străluceau fantomatic în aburii lăptoşi care pluteau prin preajma lui. Perdelele erau
trase, ascunzând interiorul. Caii stăteau liniştiţi. Vizitiul arăta ca o moviliţă informă pusă pe capră.
Artemis îşi aminti aforismul învăţat cu ani în urmă de la călugării Templelor Grădinii, care îl
familiarizaseră cu filozofia antică Vanza şi cu arta marţială cu acelaşi nume. Viaţa oferă un banchet interminabil
de oportunităţi. Înţelepciunea constă în felul în care ştii să faci distincţia între cele otrăvite şi cele care merită
gustate.
Auzi în spate uşa clubului său deschizându-se, apoi închizându-se. În noapte răsunară râsete puternice, de
oameni beţi. Absent, Artemis se retrase în întunericul mai dens din dreptul unui gang apropiat şi se uită la cei doi
bărbaţi care coborau treptele cu paşi împleticiţi. Se urcară într-o birjă staţionată în faţă, apoi, cu glasuri ridicate, îi
cerură vizitiului să-i ducă la unul dintre cazinourile din zona lupanarelor. Plictiseala era inamica numarul unu a
oamenilor de teapa lor. Erau în stare să facă absolut orice pentru a o învinge.
Artemis aşteptă ca hodorogitul vehicul să pornească greoi spre celălalt capăt al străzii. Apoi se uită încă o
dată la negricioasa siluetă fantomatică a trăsuricii din ceaţă. Marea problemă cu Vanza era că, cu toate sistemele
ei de luptă şi cu toată filozofia ei instructivă, nu dădea suficientă atenţie acestei foarte umane caracteristici care
este curiozitatea. "