La rascruce de vanturi – Emily Bronte. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:210
- Limba:Română
Reconstituirea unei pasionante povesti de dragoste, esuata din cauza unor prejudecati de netrecut. In cercul stramt al unei familii, fratele intervine brutal in destinul surorii sale. Blestemul sentimentelor impiedicate sa se desfasoare in firescul lor se intinde pe mai multe generatii, intr-un roman cu o atmosfera de o densitate uluitoare.
Fragment:
" Adineauri m-am întors din vizita făcută posacului meu proprietar şi vecin,
singura făptură care ar putea să mă mai tulbure aici! Într-adevăr, am poposit
într-un ţinut minunat! Desigur că n-aş fi putut alege, din toată Anglia, un loc
mai la adăpost de orice frământare omenească. Un desăvârşit rai al mizan-
tropilor; iar domnul Heathcliff şi cu mine suntem parcă anume făcuţi să ne
înfruptăm din acest ţinut al dezolării. Straşnic bărbat! Totuşi, nu cred că şi-a
închipuit cum mi s-a încălzit inima de simpatie pentru el când, apropiindu-mă
călare, am văzut că ochii lui negri se întunecă bănuitori sub sprâncene şi că la
auzul glasului meu îşi vâră, cu o hotărâre acră, degetele şi mai adânc în
jiletcă.
— Domnul Heathcliff? l-am întrebat.
Răspunsul a fost un semn făcut din cap.
— Sunt Lockwood, noul dumneavoastră chiriaş, domnule. Am luat
asupră-mi îndrăzneala să vin în vizită la dumneavoastră imediat după sosirea
mea aici. Nădăjduiesc că nu v-am plictisit prea mult stăruind să închiriez
Thrushcross Grange. Am auzit ieri că aţi avea oarecare griji...
— Thrushcross Grange e proprietatea mea, domnule, m-a întrerupt el
schimonosindu-şi faţa, şi, dacă mi-ar da mâna, n-aş îngădui nimănui să mă
plictisească; intră!
Acest "intră" a fost şuierat printre dinţi, vrând să spună mai curând:
"Du-te dracului" decât altceva; iar scârţâitul porţii de care se sprijinea domnul
Heathcliff n-a arătat mai multă bunavoinţă decât cuvintele lui. Cred că tocmai
amănuntele acestea m-au făcut să-i primesc invitaţia: mă interesa să cunosc
un om care părea şi mai posac decît mine.
Cînd văzu că pieptul calului meu împinge cu hotărâre poarta, întinse mîna
şi-i scoase lanţul, apoi, posomorât, o porni înaintea mea pe alee. Ajunşi în
curte, strigă:
— Joseph, ia calul domnului Lockwood şi adu vin!
"Desigur, omul acesta constituie întregul personal de serviciu, îmi zisei
auzind dubla poruncă. Nu-i de mirare că iarba creşte printre lespezi şi că, fără
îndoială, numai vitele mai tund gardurile vii."
Joseph era un om vârstnic, ba chiar bătrân, poate chiar foarte bătrân, deşi
părea voinic şi vânjos.
— Domnul să ne apere! mormăi el morocănos, ajutându-mă să descalec.
Şi mă privi atât de acru, încât eu, indulgent, am vrut să cred că avea nevoie
de ajutorul ceresc pentru a-şi mistui cina şi exclamaţia lui plină de evlavie nu
avea nici o legătură cu sosirea mea neaşteptată. "
Fragment:
" Adineauri m-am întors din vizita făcută posacului meu proprietar şi vecin,
singura făptură care ar putea să mă mai tulbure aici! Într-adevăr, am poposit
într-un ţinut minunat! Desigur că n-aş fi putut alege, din toată Anglia, un loc
mai la adăpost de orice frământare omenească. Un desăvârşit rai al mizan-
tropilor; iar domnul Heathcliff şi cu mine suntem parcă anume făcuţi să ne
înfruptăm din acest ţinut al dezolării. Straşnic bărbat! Totuşi, nu cred că şi-a
închipuit cum mi s-a încălzit inima de simpatie pentru el când, apropiindu-mă
călare, am văzut că ochii lui negri se întunecă bănuitori sub sprâncene şi că la
auzul glasului meu îşi vâră, cu o hotărâre acră, degetele şi mai adânc în
jiletcă.
— Domnul Heathcliff? l-am întrebat.
Răspunsul a fost un semn făcut din cap.
— Sunt Lockwood, noul dumneavoastră chiriaş, domnule. Am luat
asupră-mi îndrăzneala să vin în vizită la dumneavoastră imediat după sosirea
mea aici. Nădăjduiesc că nu v-am plictisit prea mult stăruind să închiriez
Thrushcross Grange. Am auzit ieri că aţi avea oarecare griji...
— Thrushcross Grange e proprietatea mea, domnule, m-a întrerupt el
schimonosindu-şi faţa, şi, dacă mi-ar da mâna, n-aş îngădui nimănui să mă
plictisească; intră!
Acest "intră" a fost şuierat printre dinţi, vrând să spună mai curând:
"Du-te dracului" decât altceva; iar scârţâitul porţii de care se sprijinea domnul
Heathcliff n-a arătat mai multă bunavoinţă decât cuvintele lui. Cred că tocmai
amănuntele acestea m-au făcut să-i primesc invitaţia: mă interesa să cunosc
un om care părea şi mai posac decît mine.
Cînd văzu că pieptul calului meu împinge cu hotărâre poarta, întinse mîna
şi-i scoase lanţul, apoi, posomorât, o porni înaintea mea pe alee. Ajunşi în
curte, strigă:
— Joseph, ia calul domnului Lockwood şi adu vin!
"Desigur, omul acesta constituie întregul personal de serviciu, îmi zisei
auzind dubla poruncă. Nu-i de mirare că iarba creşte printre lespezi şi că, fără
îndoială, numai vitele mai tund gardurile vii."
Joseph era un om vârstnic, ba chiar bătrân, poate chiar foarte bătrân, deşi
părea voinic şi vânjos.
— Domnul să ne apere! mormăi el morocănos, ajutându-mă să descalec.
Şi mă privi atât de acru, încât eu, indulgent, am vrut să cred că avea nevoie
de ajutorul ceresc pentru a-şi mistui cina şi exclamaţia lui plină de evlavie nu
avea nici o legătură cu sosirea mea neaşteptată. "
La rascruce de vanturi – Emily Bronte. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
La rascruce de vanturi – Emily Bronte. Pdf