Comori tainuite de Nora Roberts. carte PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:424
- Limba:Română
Hotarat lucru, Jed Skimmerhorn, noul chirias al frumoasei Isadora Conroy, este un tip ciudat. Taciturn, coleric, intru totul dezagreabil si, in plus, plin de secrete. De ce si-a abandonat excelenta cariera de politist? De ce si-a parasit familia bogata si splendida locuinta, pentru a se instala intr-un apartament cu chirie si a-si petrece timpul antrenandu-se cu halterele? Nimeni nu stie.
Dar Isadora are propriul magazin de antichitati, o familie iubitoare si o viata frumoasa si plina de afectiune. Nici o legatura cu frumosul Jed, daca nu ar interveni intre ei o puternica atractie si actiunea criminala a bogatului si puternicului Finley, un colectionar de arta pasionat, dar complet lipsit de scrupule cand vine vorba sa-si recupereze obiectele pierdute.
Fragment :
" Nu voia să se afle acolo. Nu, detesta să se simtă prins ca într-o
capcană în casa aceea veche şi luxoasă, înghiontit şi ciupit de
fantome care nu-şi găseau liniştea. Nu era suficient să acopere
mobila cu huse, să încuie uşile şi să plece. Trebuia să golească de tot
casa şi, golind-o, să se lecuiască de unele coşmaruri.
— Căpitan Skimmerhorn?
La auzul acestui titlu, Jed a tresărit. De săptămâna trecută nu mai
era căpitan. Se retrăsese din armată, predase insigna, dar se săturase
să dea explicaţii în această privinţă. S-a dat la o parte ca să facă loc
celor doi hamali care cărau pe scări un dulap din lemn de trandafir,
trecând prin holul cel mare, ca să-l scoată afară, în dimineaţa rece.
— Da?
— Puteţi verifica sus, ca să fiţi sigur că am încărcat totul. Se pare
că am terminat acolo.
— Grozav!
Dar nu-şi dorea nici să urce scările, nici să pună piciorul în
camerele alea. Chiar goale, îl apăsau prea tare. „Responsabilitatea”,
şi-a zis, în timp ce urca fără nicio tragere de inimă. Viaţa lui fusese
mult prea plină de responsabilităţi, ca să le ignore tocmai acum.
Ceva îl împingea de-a lungul coridoarelor care duceau spre fosta
lui cameră. Camera în care crescuse şi în care continuase să locuiască
încă multă vreme după ce rămăsese singur. Dar s-a oprit în uşă chiar
înainte de a trece pragul. Cu mâinile înfipte în buzunare, cu pumnii
strânşi, aştepta ca amintirile să-l asalteze asemenea unor focuri de
armă.
În camera aceea a plâns – în secret şi plin de pudoare, desigur. Un
bărbat din familia Skimmerhorn nu-şi arată niciodată slăbiciunea în
public. Apoi, când lacrimile s-au uscat, a complotat în acea cameră.
Răzbunări mărunte, inutile, copilăreşti, care întotdeauna se
întorceau împotriva lui.
În camera aceea a învăţat să urască.
Şi totuşi nu era decât o cameră într-o casă oarecare. A încercat să
se convingă singur de asta, cu ani în urmă, când s-a întors să
locuiască aici ca bărbat. „Şi a fost mulţumit?” se întreba singur acum.
A fost simplu?
Până la Elaine.
— Jedidiah.
Tresări. Aproape că îşi scoase mâna dreaptă din buzunar ca să
atingă o armă care nu mai era de mult acolo. Gestul şi faptul că era
atât de apăsat de propriile-i gânduri morbide, încât nu-şi dăduse
seama că cineva putea să fie în spatele lui, i-au amintit motivul
pentru care nu mai avea arma atârnată la şold.
Se destinse şi se întoarse spre bunica lui. Honoria Skimmerhorn
Rodgers era îmbrăcată elegant. Purta o haină de nurcă, diamantele
pentru ţinuta de zi îi licăreau în urechi, iar părul alb ca zăpada era
frumos coafat. Arăta ca o doamnă care se pregătea să plece să ia
masa la clubul preferat. Dar ochii ei, de un albastru strălucitor ca şi ai
lui, erau plini de îngrijorare. "
Dar Isadora are propriul magazin de antichitati, o familie iubitoare si o viata frumoasa si plina de afectiune. Nici o legatura cu frumosul Jed, daca nu ar interveni intre ei o puternica atractie si actiunea criminala a bogatului si puternicului Finley, un colectionar de arta pasionat, dar complet lipsit de scrupule cand vine vorba sa-si recupereze obiectele pierdute.
Stea incontestabila a literaturii feminine, Nora Roberts cucereste din nou publicul cu o poveste plina de secrete, actiune si pasiuni dezlantuite.
Fragment :
" Nu voia să se afle acolo. Nu, detesta să se simtă prins ca într-o
capcană în casa aceea veche şi luxoasă, înghiontit şi ciupit de
fantome care nu-şi găseau liniştea. Nu era suficient să acopere
mobila cu huse, să încuie uşile şi să plece. Trebuia să golească de tot
casa şi, golind-o, să se lecuiască de unele coşmaruri.
— Căpitan Skimmerhorn?
La auzul acestui titlu, Jed a tresărit. De săptămâna trecută nu mai
era căpitan. Se retrăsese din armată, predase insigna, dar se săturase
să dea explicaţii în această privinţă. S-a dat la o parte ca să facă loc
celor doi hamali care cărau pe scări un dulap din lemn de trandafir,
trecând prin holul cel mare, ca să-l scoată afară, în dimineaţa rece.
— Da?
— Puteţi verifica sus, ca să fiţi sigur că am încărcat totul. Se pare
că am terminat acolo.
— Grozav!
Dar nu-şi dorea nici să urce scările, nici să pună piciorul în
camerele alea. Chiar goale, îl apăsau prea tare. „Responsabilitatea”,
şi-a zis, în timp ce urca fără nicio tragere de inimă. Viaţa lui fusese
mult prea plină de responsabilităţi, ca să le ignore tocmai acum.
Ceva îl împingea de-a lungul coridoarelor care duceau spre fosta
lui cameră. Camera în care crescuse şi în care continuase să locuiască
încă multă vreme după ce rămăsese singur. Dar s-a oprit în uşă chiar
înainte de a trece pragul. Cu mâinile înfipte în buzunare, cu pumnii
strânşi, aştepta ca amintirile să-l asalteze asemenea unor focuri de
armă.
În camera aceea a plâns – în secret şi plin de pudoare, desigur. Un
bărbat din familia Skimmerhorn nu-şi arată niciodată slăbiciunea în
public. Apoi, când lacrimile s-au uscat, a complotat în acea cameră.
Răzbunări mărunte, inutile, copilăreşti, care întotdeauna se
întorceau împotriva lui.
În camera aceea a învăţat să urască.
Şi totuşi nu era decât o cameră într-o casă oarecare. A încercat să
se convingă singur de asta, cu ani în urmă, când s-a întors să
locuiască aici ca bărbat. „Şi a fost mulţumit?” se întreba singur acum.
A fost simplu?
Până la Elaine.
— Jedidiah.
Tresări. Aproape că îşi scoase mâna dreaptă din buzunar ca să
atingă o armă care nu mai era de mult acolo. Gestul şi faptul că era
atât de apăsat de propriile-i gânduri morbide, încât nu-şi dăduse
seama că cineva putea să fie în spatele lui, i-au amintit motivul
pentru care nu mai avea arma atârnată la şold.
Se destinse şi se întoarse spre bunica lui. Honoria Skimmerhorn
Rodgers era îmbrăcată elegant. Purta o haină de nurcă, diamantele
pentru ţinuta de zi îi licăreau în urechi, iar părul alb ca zăpada era
frumos coafat. Arăta ca o doamnă care se pregătea să plece să ia
masa la clubul preferat. Dar ochii ei, de un albastru strălucitor ca şi ai
lui, erau plini de îngrijorare. "
Comori tainuite de Nora Roberts. carte PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
![Adulter [In the Death #22] J. D. ROBB and Nora Roberts Descarcă online gratis .pdf](/uploads/posts/2019-05/1559176214_reunion.jpg)
Comori tainuite de Nora Roberts. carte PDF