Amy Gentry - Pierdută pentru totdeauna📚


Amy Gentry - Pierdută pentru totdeauna
Vizualizări:011-01-2022Post by User
Prolog

Jane s-a trezit și a șoptit:
— Julie?
În jurul ei, camera nu era decât un mare vid. După doi ani în care
dormise singură în dormitorul ei din casa cea nouă, Jane nu mai visa că
ventilatorul din tavan cade pe pat și o face bucăți. Dispăruseră și păianjenii
de prin colțuri. Când ai zece ani, nu trebuie să verifici toate colțurile casei
înainte de a te culca. Poate doar uneori, când ceva o trezea în miez de
noapte, și liniștea din jur tânjea după respirația ușoară a lui Julie. În fosta
lor casă, trecea un picior peste marginea patului supraetajat, apoi chicotea
până ce Julie îi spunea:
— Gata, Janie, culcă-te la loc.
Dar în casa nouă, în noaptea aceea, se grăbi să închidă pleoapele strâns
înainte ca privirea ei să fie atrasă de zonele întunecate în care tavanul se
întâlnea cu pereții.
Următorul sunet se auzi din camera lui Julie.
Jane dădu la o parte păturile și puse picioarele goale pe mochetă. În fosta
lor casă, era un covor țesut care aluneca pe podeaua din lemn atunci când se
dădea jos din pat. În casa nouă, în noaptea aceea picioarele ei abia dacă
făcură vreun zgomot pe covorul cel gros. Deschise ușa și privi pe hol. O
formă palidă, dreptunghiulară, în care întunericul nu era așa de negru, se
distingea la capătul culoarului – o ușă închisă.
Rareori dormeau cu ușile închise. Camera lui Janie se încălzea prea tare,
iar la Julie se făcea mult prea frig. Mama se plângea mereu de proasta
circulație a aerului în casele cu etaj, dar jos, la parter, ușa de la camera
părinților era mereu închisă noaptea, pentru că ei sunt adulți. Acum, și Julie
era. Sau voia să fie. După ce împlinise 13 ani, părea că exersează în
permanență viața adultă, periindu-și părul încet în fața oglinzii din baie, de
parcă l-ar fi pregătit pentru cine știe ce joc secret, stând la birou ca să scrie
în jurnal, în loc să se arunce pe burtă în pat, așa cum făcea Jane. Și închidea
ușa de la dormitor.
La capătul culoarului, forma dreptunghiulară tremură, o crăpătură
tenebroasă deschizându-se în lateral. Ușa de la camera lui Julie se mișcă

spre interior; patru degete mari erau prinse de ea.
Fără să se gândească, Jane se ascunse iute în dulap și trase ușa după ea.
Degetele alea erau mult prea sus pe ușă ca să fie ale lui Julie, și prea mari
ca să fie ale mamei. Nu erau nici ale tatălui ei, dar habar nu avea de unde
știa că nu sunt ale lui, iar acesta era cel mai neliniștitor sentiment.
Un mic clinchet sinistru îi aminti că ușa de la dulap nu stătea niciodată
închisă prea mult. Întinse repede mâinile, dar ușa se deschisese deja destul
de mult. Auzi pași ușori pe hol și închise ochii strâns. Când îi deschise, un
moment mai târziu, ușa de la dulap era căscată cam șapte-opt centimetri.
Bucata de hol care se vedea din ascunzătoarea ei aproape că strălucea în
întunericul profund din dulap. Putea să vadă fiecare fibră din covorul bej,
fiecare crăpătură a peretelui și, atârnată pe perete, o jumătate dintr-o
fotografie făcută cu multă vreme în urmă, în care Jane stătea în brațele lui
Julie, purtând o rochiță cu o bărcuță pe ea. Bărcuța părea că se leagănă pe
valurile cusute. Și restul părea că se leagănă... Pașii continuau să se
apropie.
Parchetul de pe hol scârțâi. Posesorul mâinii era acum la jumătatea
drumului spre camera ei. Putea oare să-i audă bătăile inimii, atât de
puternice încât scuturau bărcuța pe valurile de pânză? Jane rezistă dorinței
de a se afunda și mai tare între hainele de pe umerașe.
Exact atunci, un picior subțirel apăru pe covor, lăsând să se vadă o pată
de ojă rozalie pe degetul mare... Jane răsuflă ușurată. Era doar Julie.
Petrecuse o oră să-și perfecționeze rozul de la unghiile de la picioare
înainte de ziua ei de naștere, dar, până la mijlocul verii, mare parte din ojă
rămăsese pe fundul alb al bazinului, pe unghiile ei fiind acum doar niște
mici pete. Deci Jane se înșelase în privința degetelor de pe ușă. Iar își
imagina lucruri, precum păianjenii de prin colțurile umbroase. În mod cert
era Julie. O vedea acum în întregime, în cămașa ei de noapte cu Mickey
Mouse, care i se unduia pe lângă genunchi în timp ce se îndrepta spre scară,
trecând pe lângă camera lui Jane. Probabil că se ducea jos să mănânce.
Cămașa de noapte cu Donald a lui Jane, asortată cu cea a lui Julie, era într-o
pungă de hârtie și aștepta să fie donată, îi rămăsese mică. Mama îi spusese
că o să fie, într-o bună zi, mai înaltă decât Julie.
Jane își strânse ușurată genunchii la piept.
Dar degetele reapărură, de data asta încleștate pe umărul lui Julie,
prinzând materialul cămășii de noapte și părul lung și blond între

încheieturile noduroase. Jane abia dacă mai avu timp să observe postura
rigidă a surorii ei, ca a unei păpuși cu ochii larg deschiși, înainte să-l vadă
pe bărbatul înalt din spatele ei. Julie și străinul înaintau împreună, cu
încetinitorul, de parcă brațul lung și păros ar fi fost un lanț care îi lega.
„Trezește-te! Trezește-te!”, își spuse Jane, dar nu se întâmplă nimic.
Totul era înghețat, inclusiv ea, ca într-un vis. Doar Julie și bărbatul
continuau să se miște. Foarte încet, dar erau aproape de camera ei. Janie
deschise gura pentru a țipa.
Apoi Julie o văzu.
Jane își înghiți țipătul în timp ce Julie se uită direct către ascunzătoarea
ei din dulap. Jane o privi disperată, rugând-o din priviri să-i spună ce să
facă, fiind pregătită să asculte, să urle sau să plângă, ori poate chiar să râdă
dacă totul nu era decât o glumă. În mod cert, Julie nu ar fi lăsat-o singură în
acest coșmar, nu? Dacă Julie îi spunea ce să facă, Jane promise în tăcere că
o să asculte și că nu o să se mai plângă niciodată.
Fără să-și miște deloc capul, Julie ridică din sprâncene și se uită cu
subînțeles spre bărbatul din spatele ei, apoi din nou la Jane, ca și cum i-ar fi
spus să se uite bine, dar Jane nu voia, prefera să își țină privirile ațintite pe
Julie. Fata și bărbatul trecură de ușa ei fără să se oprească și Jane înțelese
de ce Julie mergea așa de înțepenită: bărbatul o amenința cu un cuțit mare
și ascuțit. Jane simți ca o împunsătură între omoplați și ochii i se umplură
de lacrimi.
Se aflau lângă scară când, din pod, se auzi un zgomot puternic. Jane știa
că erau doar lemnul casei, care trosnea uneori, dar bărbatul se opri și se uită
îngrijorat peste umăr. În acea fracțiune de secundă, înainte ca el să redevină
atent, Julie, parcă eliberată de o vrajă, întoarse capul spre Jane, își apăsă
degetul indicator de buze și îi făcu semn să tacă.
— Șșșșt!
Jane se supuse. Julie coborî scările, urmată de bărbatul care ținea cuțitul.


Și aceasta, după spusele unicului martor, este povestea felului în care mi-
am pierdut fiica – ambele fiice – și totul, absolut totul, într-o singură

noapte.

PiReerdută pentru totdeauna de Amy Gentry thriller.

Recenzie şi descriere


   Amy Gentry scrie cronici literare și eseuri pentru Chicago Tribune, Salon, Paris Review, L.A.Rewiew of Books și Austin Chronicle. Pierdută pentru totdeauna, primul sau roman este bestseller în America. Are un doctorat în limba și literatura engleză obținut la Universitatea din Chicago și trăiește în Austin,Texas.

Când am primit această carte m-am gândit la un thriller lejer, fără a mă scoate din zona mea de confort. Povestea acestei cărți se face pe două planuri: prezentul în care o tânără palidă apare după opt ani, reîncercarea familiei de a merge mai departe chiar dacă cu îndoieli, și trecutul în care apare răpirea tinerei Julie, vina mezinei de a vedea tot și a nu da alarmă, multiple fațete și identități false sub care a trăit Julie.Tot nu am fost convinsă la final cine e până la urmă tânăra reîntoarsă sau am fost, dar am refuzat să cred că toate sau așezat ca într-un puzzle, fiind o surpriză uriașă pentru mine.

    Cert este că nu prea am rezonat cu acest subiect din carte. Poate de vină a fost și autoarea și prezentarea ei foarte realistă a personajelor și durerea care răzbate prin fiecare filă a cărții. Acest subiect de carte unul foarte actual, iar dramele prin care trec cei rămăși din familie, dar mai ales persoanele răpite sunt perfect creionate. Eu de obicei nu citesc dramă, thrillere, da… îmi plac, dar până acum am reușit să mă detașez de fiecare subiect în parte, însă în această poveste am simțit pur și simplu durerea prin care au trecut victimele, ura criminalului și violarea repetată, privarea de libertate…multe alte atrocități îndurate. Privind înapoi, îmi dau seama ce a declanșat multitudinea de nume și personalități sub care s-a ascuns Julie.

    Pentru prima dată am urât credința unora oarbă în Dumnezeu și încrederea că tot ceea ce pățesc,fac sau simt este ceva normal, plăcut Domnului. Manipularea prin credință a criminalului, încrederea tinerelor că așa ar trebui să fie pedeapsa divină sau răsplata după caz, m-a lăsat fără aer, mintea mi s-a bulversat de asemenea comportament și asemenea patimă.

Am urat la fel de mult și necomunicarea dintre părinți. Eu zic că lipsa de informații, nevoia de a fi plăcut, de a descoperi lucruri interzise, a dus la această răpire. Dacă mama, ca profesor doctor și tatăl contabil, ar fi vorbit deschis și ar fi răspuns întrebărilor la timp…Julie nu ar fi fost răpită.

Destul despre ce m-a deranjat și ce nu pe mine, poate unora le-a plăcut, așa că vreau să vorbesc despre personajele acestui thriller.
O familie aparent fericită, doi părinți cu slujbe bune, două fiice tinere și o noapte de coșmar pot transforma totul într-o secundă.


,,La capătul culoarului, forma dreptunghiulară tremura, o crăpătură tenebroasă deschizându-se în lateral. Ușa de la camera lui Julie se mișcă spre interior, patru degete mari erau prinse de ea.
Fără să se gândească, Jane se ascunse iute în dulap și trase ușa după ea. Degetele alea erau mult prea sus pe ușă ca să fie ale lui Julie, și prea mari ca să fie ale mamei.
 Trezește-te! Trezeste-te!, își spuse Jane, dar nu se întâmplă nimic.Totul era înghețat, inclusiv ea, ca într-un vis. Doar Julie și bărbatul continuau să se miște. Foarte încet, dar erau aproape de camera ei. Janie deschise gura pentru a țipa.
Apoi Julie o văzu.
Jane își înghiți țipătul în timp ce Julie se uită direct către ascunzătoarea ei din dulap. Jane o privi disperată, rugând-o din priviri să-i spună ce să facă, fiind pregătită să asculte, să urle sau să plângă, ori poate chiar să râdă dacă totul nu era decât o glumă.
Fata și bărbatul trecură de ușa ei fără să se oprească și Jane înțelesese de ce Julie mergea așa de înțepenită; bărbatul o amenința cu un cuțit mare și ascuțit. Jane simți că o împunsătură între omoplați și ochii i se umplură de lacrimi.”


 
 Nu doar fiica răpită e pierdută și de negăsit, la fel îi se pare mamei și despre Jane fiica martoră la răpirea surorii sale. Vina de a nu reuși ore bune să iasă din dulap și să dea alarma, o va face să se învinovățească constat. La această vină, mama are o contribuție majoră, nu poate să o ierte pe mezină că a văzut ce s-a întâmplat și nu i-a trezit mai repede. Știe că greșește față de Jane, dar anii au trecut, prăpastia dintre cele două s-a adâncit treptat. Plecarea la o facultate cât mai departe de casă spune multe despre nevoia de a fugi cât mai departe de coșmarul copilăriei.
 
 Când după opt ani lungi, apare o tânără la ușa casei pretinzând că este Julie, toți o vor primi cu brațele deschise. Nevoia de normalitate vor face din această familie să o accepte fără rezerve pe tânăra apărută, dar și să îi înghită povestea răpirii ei. Chiar dacă versiunea fetei este oribilă, povestea are lacune, iar adevărul poate fi mult mai dureros. Când apare un detectiv și va dori să vorbească cu mama fetei, când acesta îi va sădi îndoieli în privința adevăratei identități a lui Julie…totul o ia la vale. La o vizită la camera de gardă, soldat cu un avort spontan din partea lui Julie, apar unele discrepanțe în povestea lui ei…cine e. Gretchen, Charlotte, Karen, Mercy, Starr, Violet? De ce Julie va pleca la o biserica și va sta cu orele în fața ei, în loc să se afle la orele de psihiatrie?

 Acum o să asistăm la multitudinea de personaje care mă va lasă cu îndoieli serioase…
 
 Avem o Gretchen, care cântă prin baruri, supravegheată foarte strict. Pentru a fugi va apela la Cal și bunătatea lui. Acesta o va duce la apartamentul său. Copilul lui Julie avortat este rodul relației cu acest bărbat. De ce s-a întors drept Julie dacă avea sentimente bune pentru Cal?

 Violet este un alt personaj feminin, pe care îl găsim în casa Linei, o lesbiană. Aceasta o scoase pe Violet din slujba de la barul de striptese. La Lina este de peste un an, în care incertitudinile se manifestă prin schimbarea constantă a culorii părului. Va ajunge să cânte muzică folk prin cafenele.
 
Starr este o dansatoare de striptese la Blacke Rose.
 


,,Nici măcar nu fusese nevoie să se dezbrace pentru a primi locul de muncă, ci doar să-i arate lui Gary, un tip înalt și slab cu o mustață de hipster, o dovadă că avea 21 de ani.
El i-a explicat că îi dădea timp pe scenă în fuctie de numărul de băuturi cumpărate de clienți: la zece băuturi, un dans pe scenă, la douăzeci, două și așa mai departe. Dacă nu avea destule băuturi achiziționate, trebuia să le plătească ea, la finalul programului, din banii scoși din lap-dance și din banii primiți pentrul dansul pe scenă – după ce le dădea bacșișul celor de la bar, de la intrare, ospataritelor și celor de la securitate.”


 
Opt luni de zile a lucrat la Black Rose.
 Pentru a fi Mercedez Rodriguez e nevoie de puțină muncă ca menajeră la un motel și de geanta colegei sale.
Karen este o față plasată temporar la o familie care și-ar fi dorit un copil al lor…dar orice rol ar fi jucat Karen, este doar pentru a fi destul de mare că să plece. Când ar fi avut șansa să fie adoptată, să urmeze un colegiu, o slujba, o viață de familie, s-a decis să plece în Portland, acolo unde auzise ea de numărul mare de cluburi de striptese.

 Cine este Charlotte? Găsim o fată cu acest nume într-un sediu al poliției, într-un interogatoriu despre prostituție și posibil peste…Această fată va merge la orfelinat și va petrece un timp acolo sau este victima ucisă în buncăr acum șapte ani? 
Baby va fi pentru o perioada scurtă de timp numele unei fete care a fost obligată la primul ei avort. Descrierea durerii, pentru ceva ce nu conștientiza ce poate fi. Ceva mult mai dramatic se petrece.
 
 Cred că ați observat cum avem descrescător vârstei, diverse nume. Când vom ajunge la Mercy și la Ruth, cruzimea capătă o nouă fațetă pe cât de grotească pe atât de reală. Nu voi povesti mai departe ce se întâmplă, aceasta este partea care m-a marcat profund.
Прочитать
  • Ghid de descărcare!
  • Amy Gentry - Pierdută pentru totdeauna

    Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾



    Recenzii și comentarii!
    Comentează
    Introduceți codul de pe imagine:*
    Кликните на изображение чтобы обновить код, если он неразборчив