M.J. Arlidge – Ghici ce-i in cutie. carte PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:262
- Limba:Română
Cadavrul unui barbat este gasit intr-o casa goala. Inima i-a fost scoasa din piept si trimisa sotiei si copiilor lui.
E prima victima, iar inspectoarea Helen Grace stie ca nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un barbat cu o viata implinita departe de casa in toiul noptii?
Presa il numeste Jack Spintecatorul in sens invers: un criminal in serie, vanand barbati insurati care duc vieti duble.
Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea sa prevada este cat de schimbator e criminalul - sau ce o asteapta la capatul cursei...
Fragment:
" Ceața se ridica dinspre mare, sufocând orașul. Năvălea ca o oaste cotropitoare,
înghițind reperele, obturând razele lunii, preschimbând Southamptonul într-un tărâm
straniu, care-ți dădea fiori.
În zona industrială Empress Road domnea o liniște de mormânt. La magazinele cu
piese de schimb se terminase programul, mecanicii auto și angajații din
supermarketuri plecaseră, iar plimbărețele începeau să-și facă simțită prezența.
Îmbrăcate cu fustițe și bustiere, trăgeau adânc din țigări, disperate după orice grăunte
de căldură capabil să mai țină un pic la distanță frigul pătrunzător. Umblau încolo și-
ncoace, se străduiau din greu să-și vândă trupul, dar în lumina mohorâtă păreau mai
degrabă spectre descărnate decât obiecte ale dorinței.
Bărbatul conducea cu viteză redusă, trecând atent în revistă parada narcomanelor
aproape despuiate. Le cântărea din priviri — cu câte o tresărire bruscă din când în când,
crezând că a găsit ce-i trebuia —, dar le respingea rând pe rând. Nu după așa ceva
venise. În seara asta căuta ceva cu totul special.
Speranța i se împletea cu teama și frustrarea. De zile întregi nu se mai gândea la
nimic altceva. Și dacă acum, când ajunsese atât de aproape, toată povestea se dovedea a
fi doar o minciună? Un mit urban? A izbit volanul cu pumnul. Trebuia să fie aici
negreșit.
Nimic. Nimic. Ni...
Și iat-o. Singură, sprijinită de zidul acoperit cu graffiti. Bărbatul a simțit un val
neașteptat de emoție. Fata asta chiar avea ceva aparte. Nu-și pigulea unghiile, nu fuma
și nici nu stătea la taclale. Aștepta, pur și simplu. Aștepta să se întâmple ceva.
A virat și a parcat mașina într-un loc mai ferit, lângă un parapet cu lanțuri. Se cerea
să fie prudent, nimic nu trebuia lăsat la voia întâmplării. A cercetat cu grijă strada,
uitându-se după eventuale semne de viață, dar negura îi izolase complet. Părea că ei doi
rămăseseră ultimii supraviețuitori pe pământ.
S-a repezit să traverseze spre ea, dar s-a controlat, încetinind pasul. Nu era cazul să
se pripească — așa ceva trebuia savurat pe îndelete. Din experiență știa că uneori
anticiparea e mai plăcută decât actul în sine. Trebuia să zăbovească mai mult. De mâine
încolo va dori să retrăiască mental aceste momente, cât mai fidel cu putință.
În spatele ei se întindea un șir de case părăsite. Nimeni nu mai voia să locuiască aici,
iar clădirile astea erau în prezent niște văgăuni mizerabile. Se transformaseră în cuiburi
de drogați și case de raport de mâna a șaptea, înțesate de ace jegoase și de saltele și mai
jegoase. În timp ce traversa strada spre ea, fata a ridicat capul, privindu-l printre
șuvițele bogate ale bretonului. S-a desprins de zid, fără niciun cuvânt, făcându-i semn
din cap către scheletul clădirii celei mai apropiate, înainte să pășească înăuntru. N-a
existat nicio negociere, niciun preambul. De parcă era resemnată cu soarta ei. De parcă
știa.
Grăbindu-se s-o prindă din urmă, bărbatul i-a sorbit din ochi spatele, gambele,
tocurile, cu o excitație crescândă. Odată ce ea a dispărut în beznă, a mărit și el pasul. Nu
mai putea aștepta. "
E prima victima, iar inspectoarea Helen Grace stie ca nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un barbat cu o viata implinita departe de casa in toiul noptii?
Presa il numeste Jack Spintecatorul in sens invers: un criminal in serie, vanand barbati insurati care duc vieti duble.
Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea sa prevada este cat de schimbator e criminalul - sau ce o asteapta la capatul cursei...
Fragment:
" Ceața se ridica dinspre mare, sufocând orașul. Năvălea ca o oaste cotropitoare,
înghițind reperele, obturând razele lunii, preschimbând Southamptonul într-un tărâm
straniu, care-ți dădea fiori.
În zona industrială Empress Road domnea o liniște de mormânt. La magazinele cu
piese de schimb se terminase programul, mecanicii auto și angajații din
supermarketuri plecaseră, iar plimbărețele începeau să-și facă simțită prezența.
Îmbrăcate cu fustițe și bustiere, trăgeau adânc din țigări, disperate după orice grăunte
de căldură capabil să mai țină un pic la distanță frigul pătrunzător. Umblau încolo și-
ncoace, se străduiau din greu să-și vândă trupul, dar în lumina mohorâtă păreau mai
degrabă spectre descărnate decât obiecte ale dorinței.
Bărbatul conducea cu viteză redusă, trecând atent în revistă parada narcomanelor
aproape despuiate. Le cântărea din priviri — cu câte o tresărire bruscă din când în când,
crezând că a găsit ce-i trebuia —, dar le respingea rând pe rând. Nu după așa ceva
venise. În seara asta căuta ceva cu totul special.
Speranța i se împletea cu teama și frustrarea. De zile întregi nu se mai gândea la
nimic altceva. Și dacă acum, când ajunsese atât de aproape, toată povestea se dovedea a
fi doar o minciună? Un mit urban? A izbit volanul cu pumnul. Trebuia să fie aici
negreșit.
Nimic. Nimic. Ni...
Și iat-o. Singură, sprijinită de zidul acoperit cu graffiti. Bărbatul a simțit un val
neașteptat de emoție. Fata asta chiar avea ceva aparte. Nu-și pigulea unghiile, nu fuma
și nici nu stătea la taclale. Aștepta, pur și simplu. Aștepta să se întâmple ceva.
A virat și a parcat mașina într-un loc mai ferit, lângă un parapet cu lanțuri. Se cerea
să fie prudent, nimic nu trebuia lăsat la voia întâmplării. A cercetat cu grijă strada,
uitându-se după eventuale semne de viață, dar negura îi izolase complet. Părea că ei doi
rămăseseră ultimii supraviețuitori pe pământ.
S-a repezit să traverseze spre ea, dar s-a controlat, încetinind pasul. Nu era cazul să
se pripească — așa ceva trebuia savurat pe îndelete. Din experiență știa că uneori
anticiparea e mai plăcută decât actul în sine. Trebuia să zăbovească mai mult. De mâine
încolo va dori să retrăiască mental aceste momente, cât mai fidel cu putință.
În spatele ei se întindea un șir de case părăsite. Nimeni nu mai voia să locuiască aici,
iar clădirile astea erau în prezent niște văgăuni mizerabile. Se transformaseră în cuiburi
de drogați și case de raport de mâna a șaptea, înțesate de ace jegoase și de saltele și mai
jegoase. În timp ce traversa strada spre ea, fata a ridicat capul, privindu-l printre
șuvițele bogate ale bretonului. S-a desprins de zid, fără niciun cuvânt, făcându-i semn
din cap către scheletul clădirii celei mai apropiate, înainte să pășească înăuntru. N-a
existat nicio negociere, niciun preambul. De parcă era resemnată cu soarta ei. De parcă
știa.
Grăbindu-se s-o prindă din urmă, bărbatul i-a sorbit din ochi spatele, gambele,
tocurile, cu o excitație crescândă. Odată ce ea a dispărut în beznă, a mărit și el pasul. Nu
mai putea aștepta. "
M.J. Arlidge – Ghici ce-i in cutie. carte PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
M.J. Arlidge – Ghici ce-i in cutie. carte PDF