Ultima dorinţă de Andrzej Sapkowski


Ultima dorinţă de Andrzej Sapkowski

  • Autor:
    Andrzej Sapkowski
  • Titlu:
    Ultima dorinţă
  • Categoria:
  • Nr. de pagini:
    295
  • Limba:
    Romana

Vizualizări:1935

    O altă carte ce a fost aleasă în Clubul de Lectură este Witcher: Ultima dorinţă, un volum de nuvele despre vânătorul de monştri Geralt, ce începe o serie mult apreciată a scriitorului polonez Andrzej Sapkowski, serie ce a stat la baza unor jocuri de succes.
      Povestirile sunt o îmbinare a multor legende, mituri şi basme est-europene, în care eroul nu este un prinţ călare pe un cal frumos, ci un mutant, antrenat toată viaţa să ucidă creaturile întunericului şi surghiunit de societate.
      Cutreierând ţinuturi de poveste, Geralt descoperă la fiecare pas că aparenţele sunt înşelătoare: nu oricine pare monstruos e un monstru şi nu orice basm e o feerie cu zâne. Regi incestuoşi, duhuri răzbunatoare, fecioare crude, harpii îngrozitoare şi vampiri fără vlagă îi ies tot timpul in cale. Şi adesea nu sunt ceea ce par… 
       Scenariul e simplu: Geralt ajunge într-un loc, descoperă un tip de monstru, consideră uciderea sau îndepărtarea blestemului  o misiune şi-apoi o îndeplineşte. Deciziile nu sunt chiar atât de uşor de luat, orice hotărâre poate duce la un rău mai mare sau mai mic. Deşi unele misiuni nu sunt deloc uşor de îndeplinit, Geralt este vânătorul invincibil ce reacţionează rapid, ce prevede viitoarele acţiuni ale adversarului şi care nu ia în seamă durerea. Chiar dacă puterile lui sunt prezentate a fi aproape de perfecţiune, acesta nu e chiar personajul uşor de îndrăgit, este arogant, dispreţuitor, distant în unele situaţii. Are un scut dincolo de care cititorul nu poate trece, deşi îi cunoaşte parţial gândurile.
      Vânătorul de monştri aş fi vrut să aibă o rezolvare complexă. Sâmburele de adevăr mi s-a părut simpatică (da, da, ştiu, scena de final e puţin dubioasă), în Răul cel mai mic, Chestiune de preţ şi Ultima dorinţă acţiunea a fost ok, iar personajele feminine foarte puternice, iar Capătul lumii nu mi-a plăcut şi mi s-a părut greu de citit. Sătenii vorbeau ca moldovenii şi mă săturasem de atâţia „î”, în plus partea cu elfii şi dracii nu mi s-au părut foarte serioase. Pe scurt, m-au făcut să râd şi nu cred că acesta era scopul. Preferata ar fi Sâmburele de adevăr, dacă ignor o porţiune destul de siropoasă.
скачать dle 10.3фильмы бесплатно

Ultima dorinţă de Andrzej Sapkowski