Mult așteptatul final al seriei Prințesa de cenușă vol3, Regina de foc acum şi online gratis .PDF.

    Prințesa Theodosia a fost prizonieră în propria-i țară timp de un deceniu. Poreclită Prințesa de cenușă, a îndurat abuzuri și batjocuri neîncetate din partea Kaiserului și a curții lui. Dar, chiar și purtând coroana de cenușă, în venele moștenitoarei de drept a coroanei Astreei curge focul. Iar dacă a învăţat un singur lucru de la mama ei, acela este că reginele nu se lasă intimidate niciodată. Acum liberă și susținută de o armată de rebeli, Theo trebuie să-și elibereze poporul subjugat și să înfrunte un dușman nou și înfiorător: noua Împărăteasă. Înzestrată cu un tip de magie pe care nimeni nu o înțelege, e hotărâtă să mistuie în foc pe oricine și orice i-ar sta în cale. Puterea stranie a Împărătesei crește pe zi ce trece și, avându-l acum ostatic pe prințul Søren, miza e mai mare ca niciodată. Theo trebuie să învețe să-și accepte propria putere pentru a avea sorți de izbândă împotriva fetei pe care cândva o considera sora ei de suflet.

Prolog
    O MARE PARTE din primii șase ani de viață m-am temut de tronul mamei, așa cum copiii se tem de monștrii care le mișună sub paturi. Era o priveliște înspăimântătoare: înalt, negru ca umbrele, cu margini tăioase, cioplit astfel încât să sugereze flăcări întunecate. Îmi amintesc convingerea fermă că, dacă l-aș fi atins, m-ar fi ars. În fiecare zi priveam cum mama se așază pe tronul ăla și credeam că o ținea legată acolo, înfigându-și degetele de obsidian în pielea ei. Priveam cum o transforma într-o persoană diferită, una de nerecunoscut. Dispărea femeia din centrul lumii mele, mama cu vorba blândă care mă săruta pe frunte și mă legăna în poală, care în fiecare seară îmi cânta până adormeam. Pe tron, o străină punea stăpânire pe trupul ei – vocea îi răsuna poruncitor, spatele îi devenea rigid ca un par. Vorbea cu atenție și autoritate, fără nicio urmă de veselie în glas. Când în sfârșit tronul o elibera, era epuizată. Acum, la maturitate, înțeleg că tronul nu era un monstru în sensul pe care mi-l închipuiam eu. Înțeleg că nu o imobiliza pe mama la propriu. Înțeleg că, atunci când se așeza pe tron, rămânea ea însăși. Dar înțeleg și că, într- un anumit sens, am avut dreptate. Pe tron, mama nu era niciodată pe deplin persoana care era când nu stătea pe el. De obicei, mama îmi aparținea numai mie; când se așeza pe tronul ăla, ea le aparținea tuturor.