Aşa face deşertul cu noi când ne deschidem sufletele ne arată ce zace ascuns în noi şi ne lipezeşte mintea. Doar cine este destul de puternic poate suporta lucrurile astea.

Cât era de absurd să gândească şi să simtă aşa! Faţă de un bărbat care îi răpise libertatea. Ce-i drept, rareori se simţise ca o ostatică, atât pe drum, cât şi aici la Ijar. Nu mai mult decât la Black Hall sau la Aden. Fusese ea vreodată cu adevărat liberă? În ce se măsura libertatea?

O noapte în care îşi spuseseră prin atingeri tot ce mai era de spus. O femeie şi un bărbat, departe de toate noţiunile omeneşti de bine şi rău, dincolo de graniţele trasate de om. Două suflete care se găsiseră, fără să se fi căutat. Paradisul, în mijlocul nisipului, al prafului şi al căldurii.