Don şi Rosie sunt de-acum împreună. Proiectul Soţia a luat sfârşit cu rezultatul aşteptat şi cei doi trăiesc fericiţi în New York, cînd o surpriză le întrerupe ritmul atât de exact al vieţii împreună: Rosie e însărcinată. Încercînd să treacă peste piedicile puse de boala lui genetică, Don caută febril informaţii despre „ce face un tată” şi se-ncurcă în detalii despre hrănire raţională, îngrijire postnatală şi comportamentul copiilor. Din fericire, Gene, vechiul lui prieten, îi e aproape, căci şi-a părăsit soţia şi s-a mutat alături de Don şi Rosie. Şi, în vreme ce Don încă se obişnuieşte cu ideea paternităţii – şi în acelaşi timp face eforturi să-i împace pe Gene şi Claudia, repară frigiderul imens ce-i ocupă jumătate de apartament şi se fereşte de Lydia, asistenta socială cu obsesii nebănuite –, îşi dă seama că e pe cale să rateze tot ce a reuşit să obţină pînă atunci, căci aproape uită de Rosie chiar când ea are atâta nevoie de ajutorul lui.

„Atenţia lui Simsion pentru detaliu aduce la viaţă lumea lui Don, un univers minunat, neobişnuit. Dar, în loc să se folosească de sindromul Asperger, de care suferă protagonistul, şi să îndrepte atenţia către un destin tragic, el explorează povestea unui om extraordinar, care învaţă să trăiască printre oameni obişnuiţi şi să iubească.” – USA Today

„Citind Efectul Rosie, vei găsi o listă a celor mai apreciate calităţi ale unui prieten, ale unui soţ sau tată.” – Booklist

„Unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodată.” – Bill Gates

Efectul Rosie de Graeme Simsion – o carte despre iubire, acceptare, înțelegere și empatie, despre prejudecăți, despre cum îi percepem pe cei deosebiți de noi și despre cât e de ușor – și greșit – să punem etichete.

Sunt, din păcate, multe exemplele în care societatea îi „taxează” și îi pune la zid pe cei mai „altfel”, cum este personajul principal al cărții, Don Tillman, un strălucit profesor de genetică, genial în orice își propune, mai puțin în domeniul relațiilor interumane. Suferind de sindromul Asperger, o afecțiune din spectrul autismului, Don este un incompetent social, făcând gafe peste gafe, fiind incapabil să perceapă nuanțele uzanțelor sociale.

   Este excepțională abordarea autorului, care ar fi putut să ducă subiectul în zona dramatică, spre un destin tragic, alegând în schimb să scrie o poveste cu siguranță emoționantă, dar și amuzantă, luminoasă și profund pozitivă. Au fost pasaje în carte care m-au emoționat până la lacrimi și altele în care am râs în hohote. Este o carte cu mesaj, care propune teme de gândire, cu un sensibil îndemn spre toleranță.

  Pe Don Tillman îl cunoaștem din „Proiectul Rosie„, unde am aflat despre povestea lui de dragoste, minunată si unică, cu Rosie, care în prezent îi este soție, îmbogățindu-i viața în moduri pe care nu le credea posibile.

   Povestea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Don, având astfel șansa să vedem lumea înconjurătoare din perspectiva cu totul aparte a acestuia. Un tip atrăgător de patruzeci de ani, adorabil în candoarea lui, exasperant, pisălog și genial, Don a devenit unul din personajele mele preferate. Considerat și etichetat de cei mai multi din cei cu care intra în contact drept un ciudat, lipsit de sensibilitate și incapabil de sentimente profunde, Don ne va da o adevărată lecție de loialitate, camaraderie, moralitate și iubire.

   Nu recomand citirea cărții „Efectul Rosie” de sine-stătător, ci după citirea primului volum, „Proiectul Rosie”, toate întâmplările și personajele având legătură între ele. Însă cine citește primul volum, nu are cum să nu se îndrăgostească de personaje și să nu vrea să descopere ce se întâmplă cu acestea în continuare.

   Îi reîntâlnim pe Don si Rosie la New York, unde Don lucra ca profesor asociat la Universitatea Columbia, iar Rosie era doctorandă. Echilibrul cuplului lor excentric și nonconformist va fi pus din greu la încercare atunci când Rosie rămâne gravidă, în mod „neprogramat”. Nu e de mirare că Don, adeptul listelor, graficelor și programărilor în toate domeniile vieții sale, este dat peste cap. Se repliază însă cât de repede poate și abordează noua situație în mod științific, exasperând-o pe sensibilizata Rosie cu sfaturile și ideile lui.

   Cercul de prieteni din New York ai lui Don se mărește, pe lângă Dave (pe care îl știm din primul volum) și soția acestuia, Sonia, incluzându-l și pe George, un personaj excentric, fostă vedetă rock, pe care îl cunoaște prin intermediul lui Dave și în al cărui apartament ajunge să se mute, bineînțeles împreună cu Rosie, în urma unui concurs de împrejurări.
   Iar situația și așa sensibilă dintre Don și Rosie se acutizează odată cu venirea la New York a lui Gene, prietenul lui Don, șeful Departamentului de Psihologie de la cea mai bine cotată universitate din Australia și coordonatorul tezei de doctorat a lui Rosie, pe care aceasta nu îl putea suferi din cauza purtării lui de Casanova. Gene se despărțise de soția sa, Claudia, și își luase un an sabatic, mutându-se la New York. Iar Don îl invitase să stea la ei, cu toată împotrivirea lui Rosie.

  Principala preocupare a lui Don e legată de Rosie și confortul acesteia, pe care nu vrea s-o streseze în nici un fel, având în vedere starea ei. Inițiază în acest sens „Proiectul Bebelușul”, Bud – bebeluș în urmărirea dezvoltării.
Însă Don, fiind el însuși, bineînțeles că gafează la greu, iar comediile de situații și dialoguri la care suntem martori sunt savuroase, unele din acestea fiind de-a dreptul hilare.

  La sfatul lui Gene, Don se duce să urmărească copiii la terenul de joacă, sfârșind… la poliție, cu un dosar de suspect de pedofilie pe numele lui! Iar urmările incidentului „Terenul de joacă” nu se vor opri aici, căci Don, cel incapabil să mintă! – se va prinde singur într-o plasă de omisiuni și înșelăciuni, totul pentru a nu afla Rosie nimic din ce ar putea-o stresa.

   Nu vă spun prin câte are de trecut bietul Don, care încearcă să facă totul „ca la carte”, pe toate planurile vieții lui: la serviciu, acasă, în relația cu Rosie – care se deteriorează treptat în tot acest timp, până la punctul de rupere -, în relațiile cu prietenii săi Gene, Dave și George. Încercați să vi-l imaginați pe Don consilier desemnat de Facultate în cadrul Proiectului Mamelor Lesbiene! Sau obligat de asistenta lui socială la care ajunsese în urma incidentului ”Terenul de joacă” – o tipă lipsită de amabilitate și plină de prejudecăți – să participe la ședințele Proiectului Tați Pricepuți. Dacă și cât reușește să facă față, veți descoperi singuri.

   Toate personajele cărții sunt foarte fin și detaliat conturate, imperfecte, umane și credibile. Un personaj de care mi-a plăcut foarte mult în acest volum, spre deosebire de primul, este Gene, care s-a dovedit un prieten bun. În schimb, de la Rosie mă așteptam la ceva mai mult… În ciuda dezechilibrului din cuplul lor datorat aparent handicapului social al lui Don, el s-a dovedit a fi partea mai stabilă și puternică.

   Care este deznodământul acestei povești și cum se rezolvă toate crizele și problemele apărute pe parcurs, veți descoperi citind cartea. O comedie romantică fermecătoare care mi-a mers la suflet și pe care o recomand cu mult drag tuturor romanticilor cărora le plac poveștile cu umor și cu personaje neobișnuite.

”Prietenul meu a ridicat ceașca de cafea. Nu mai văzusem niciodată un toast ținut cu o ceașcă de cafea, dar i-am imitat gestul. Rosie nu a ridicat și ea ceșca.

– Pentru Don, care s-a zbătut foarte mult pentru reușita acestei seri și care face ca viețile noastre, ale tuturor, să fie ușor trăznite.”

Fragment