Almudena Grandes – Varstele lui Lulu. Pdf📚


Almudena Grandes – Varstele lui Lulu. Pdf
Vizualizări:022-04-2022Post by User
Am început să scriu Vârstele lui Lulu în octombrie 1987. Aveam douăzeci şi şapte de ani şi, din câte îmi aminteam, dintotdeauna îmi dorisem să fiu scriitoare, deşi în perioada aceea, după ce începusem zeci de romane fără a fi niciodată în stare să trec de capitolul al doilea, credinţa mea se cam clătina. Presupun că munca din care îmi câştigam existenţa pe atunci era unul din principalele motive ale disperării mele. Dar mai ştiu şi că, dacă n-aş fi făcut-o de-a lungul acelor ani, n-aş fi putut să încep niciodată să scriu. 

Din 1982, lucram ca scriitor la comandă - ceea ce în argou editorial se cheamă „muncă de negru", „de negresă" în cazul meu - pentru diferite edituri specializate îndeosebi în manuale, broşuri şi lucrări de consultare şi/sau de popularizare, într-o ambianţă foarte asemănătoare celei care, în 1989, avea să se convertească în intriga celui de-al patrulea roman al meu, Atlas de geografie umană. 

Nu aveam contract fix şi depindeam de comenzile pe care le puteam prinde de ici, de colo. Munca mea consta în redactarea de texte - legende ale fotografiilor, definiţii de termeni pentru enciclopedii, scurte prezentări şi clape de copertă, articole suplimentare, tabele sinoptice, medalioane şi rezumate - despre tot felul de subiecte, dar întotdeauna având dimensiunea şi tonul pe care mi le indica editorul cărţii.

Fragment:


" Presupun că poate să pară ciudat, dar imaginea aceea, acea imagine inocentă, s-a dovedit până la urmă factorul hotărâtor, cu impactul cel mai violent. Chipurile lor frumoase îl flancau pe actorul principal, pe care încă nu l-am putut identifica, atât de mare era tulburarea pe care mi-o produsese încâlceala aceea de trupuri. 

Carnea perfectă, strălucitoare părea că se afundă satisfăcută în ea însăşi fără a arăta urma vreunei răni, subiect şi obiect al unei plăceri totale, desăvârşite, autonome, diferită de ceea ce sugerează acele anusuri meschine, încreţite, în permanenţă contractate într-o grimasă dureroasă şi iremediabilă, atât de triste, mi-a trecut atunci prin minte. Se priveau surâzători şi priveau crupa care li se oferea. Pe margini, pielea era întinsă şi trandafirie, fragedă, strălucitoare şi pură. Mai înainte, cineva răsese întreaga suprafaţă cu multă grijă.

Era prima dată în viaţa mea când vedeam un asemenea spectacol. Un bărbat, un bărbat înalt şi
musculos, un bărbat frumos, stând în patru labe pe o masă, cu curul îndreptat în sus, cu coapsele
depărtate, în aşteptare. Lipsit de apărare, speriat ca un câine părăsit, un animăluţ rugător, tremurând, dispus să ofere plăcere cu orice preţ. Un câine prăbuşit, ce-şi ascundea faţa, nu o femeie.

Văzusem zeci de femei stând în aceeaşi poziţie. Mă văzusem şi pe mine uneori.
Acela a fost momentul când am dorit pentru prima oară să mă aflu acolo, de cealaltă parte a ecranului, să-l ating, să-l cercetez cu privirea, să-l oblig să-şi ridice faţa şi să-l privesc în ochi, să-i curăţ bărbia şi să-l ung cu propriile lui bale. Am dorit să fi avut măcar o dată o pereche de pantofi din aceia oribili de lac, cu
talpă groasă, de care poartă curvele cele mai ieftine, nişte catalige imunde, impracticabile, ca să mă pot legăna pe tocurile lor foarte înalte şi ascuţite, arme atât de vulgare, şi să mă apropii încet de el, să-l penetrez cu unul din ele, să-l rănesc şi să-l fac să ţipe, şi să-mi placă asta, să-l dau jos de pe masă şi să-
l îmbrâncesc cât colo, sfâşiind, pătrunzând mai adânc în acea carne imacuiată, tulburătoare, atât de nouă pentru mine.

Ea mi-a luat-o înainte. Si-a întredeschis buzele şi a scos limba. A închis ochii şi a început să lucreze. Mereu din profil, asemenea unei fecioare egiptene, parcurgea meticulos cu vârful limbii mica insulă
trandafirie care înconjura abisul dorit, îi lingea marginile, aluneca înăuntru, se introducea în sfârşit în el. La început partenerul ei s-a mulţumit s-o privească zâmbind amabil, indulgent, însă curând a imitat-o. 

Şi el a deschis gura şi a închis ochii, mângâind cu limba pielea aceea întinsă, hotarul abisului, în acelaşi timp, cu mâna liberă, singura mână afiată în cadrul camerei, a lovit cu palma crupa
necunoscutului, care a început să se mişte înainte şi înapoi, păstrând un ritm constant ce părea că se supune unui îndemn tainic. Orificiul, îmbibat cu salivă, s-a contractat de mai multe ori.

Din când în când limbile lor se întâlneau, şi atunci se opreau o clipă, se încurcau între ele şi se lingeau una pe alta, pentru a se desprinde imediat şi a reveni fiecare la îndeletnicirea dintâi. Ea îşi lăsa degetele, cu unghii foarte lungi vopsite în roşu-închis, culoarea sângelui uscat, să alunece fără grabă de sus în jos, trasând pe piele dâre uşoare, palide, care îi delimitau teritoriul. El, în vremea asta, frământa
carnea albă cu mâna, o ciupea şi trăgea de ea, lăsând urme pe piele. Limbile li se mişcau fără răgaz. Brusc, camera video i-a abandonat, lăsându-mă şi pe mine de izbelişte."
  • Ghid de descărcare!
  • Almudena Grandes – Varstele lui Lulu. Pdf

    Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾



    Recenzii și comentarii!
    Comentează
    Introduceți codul de pe imagine:*
    Кликните на изображение чтобы обновить код, если он неразборчив