Mirona de Cella Serghi. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:324
- Limba:Română
„Mirona este mai mult decat un roman, este un destin tulburator si captivant, este experienta unei vieti traite cu pasiune, experienta din care se naste actul suprem al creatiei in retorta unui magician. Dragostea, dar si renuntarea, bucuria, dar si dezamagirea, satisfactia, dar si nemultumirea, Mirona – cum se va numi cartea in cele din urma – este – in pofida densitati epice – un poem inchinat dragostei, aspiratiei catre puritate, adevar si frumos.”„In ea rasuna obsedant ecoul razboiului, conferind complexitate si prestanta unui personaj feminin de o deosebita frumusete morala si de o netagaduita autenticitate”
– Nicolae Barbu, revista Cronica
„Cella Serghi surprinde o epoca intr-o sinteza simbolica: pe de o parte biografia eroinei se confunda cu a unei generatii, pe de alta teritoriul de cantonare a temei e intregul continent european, cutremurat de atatea tempeste si implicat in atatea efervescente.”Valentin Tascu, in revista Familia: „Cella Serghi a programat in acest roman un proces de obiectivitate, menit sa anuleze rezervele unor critici.”Ca sa nu mai puie la indoiala fantezia, puterea de inventie, am rasturnat toate datele din biografia Dianei si i-am creat Mironei o familie la antipodul celei din Panza de paianjen”In revista Orizont, numarul 9, martie 1976 Cornelia Radulescu scrie: „Mirona (1975), romanul Cellei Serghi, ilustreaza experienta transgresarii faptului de viata in literatura.
Dosar al unei opere, „Mirona” este in acelasi timp dosarul unei epoci. Anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial, caci cel care ia contact cu ea, nu e un privitor oarecare, ci un ins cu o sensibilitate aparte, chinuit de intrebarea daca va putea prinde in cuvinte forta si farmecul vietii”.„Cella Serghi reuseste in acest fel sa divulge ceva din insasi secretul reflectarii artistice. Interesant este ca o face cu mijloacele artei, ale fictiunii literare.”„Este de-a dreptul exceptional felul in care Cella Serghi observa acest mediu, fara satira inutila, fara ironie, cu indiferenta similara felului ei de manifestare!
Fragment:
"Nu latră niciun câine, nu s-a trezit niciun cocoș. Aleea albă, înțepenită în
noapte ca și luna. Pe jos, zăpada tace, ca un covor de vată. Ceasul a stat de
mult.
Umblu prin odaie ca să-mi aud pașii. Dar sunt desculță nu știu de când, și
nu știu de ce umblu pe vârfuri. Odaia mea – o sufragerie – seamănă cu cea
din rue La Boëtie, a lui madame Janine. Pe pereți, peisaje lucrate pe etamină
în punct de gobelin, fotografii de gineri și mirese, tablouri reprezentând
naturi moarte în culori vii – pepeni abia tăiați, iepuri abia vânați, și pozele
unui copil la diferite vârste.
Iată-l pe Andrei la patru ani. Coana Valerița îl ține pe genunchi, cu mai
multă grijă să nu mototolească ondulațiile egale ale rochiei de mătase
înfoiată decât să nu alunece băiatul. Parcă n-ar atinge scaunul. Tatăl, „bietu
Gicu”, țeapăn, mic și lat, un masiv aproape pătrat, ține o mână ca de lemn pe
umărul nevestei. Tabloul e încadrat într-o ramă roșie de catifea cu margine
de bronz, încrețită pe dinăuntru.
E o lună de când locuiesc aici și mi-e cu neputință să-mi închipui că acest
Andrei cu obrajii umflați și bosumflați, cu ochii somnoroși sub bretonul ca
mătasea de porumb, fetiță gătită cu volane scrobite, și tânărul pe care-l aud
când cheamă sau e chemat la telefon (instalat în micul hol de care mă
desparte o ușă de sticlă) ar fi același.
Faptul că răspund eu uneori, dezlănțuie neliniști și întrebări, pe care le
ghicesc din răspunsurile lui:
— O femeie? Mama... Atunci, poate fata din casă...? Nu?... Poate chiriașa...
Nu, dragă. Habar n-am. Nici blondă, nici brună... Nici n-am văzut-o... Nu mă
contrazic. Am zărit-o... Poate mi s-a părut... O nălucă... Scrie. Da, da. Mi-a
spus mama... Un roman... De ce? O privește!... Nu, nu-i acasă. Dă lecții... Fii
liniștită... Ei, cum îți închipui? Chiriașa? "
Mirona de Cella Serghi. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Mirona de Cella Serghi. Pdf