Autoportretul Scriitorului ca Alergator de Cursa Lunga de Haruki Murakami. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:82
- Limba:Română
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga, 2007, este un volum compus din fragmente de jurnal adaptate, eseuri mai vechi si amintiri, pe un ton neasteptat de vesel si totusi intim, in care autorul isi concentreaza atentia asupra unui subiect deosebit: alergarea pe distante foarte lungi, un stil de viata pe care Murakami insusi l-a adoptat. Este un subiect radical diferit de cele cu care cititorii fideli s-au obisnuit pana acum, lipsit de tentele fabuloase sau suprarealiste. Este, dimpotriva, o carte despre incrancenarea extrema a unui spirit uman care isi infrange slabiciunile sistematic si isi exerseaza vointa dincolo de culmile banuite.
Fragment:
" Prefaţă.
Suferinţa ca opţiune.
Există o maximă care spune că un gentleman adevărat nu discută
niciodată despre fostele iubite sau despre impozitele pe care le-a plătit – ceea
ce este o minciună sfruntată, scornită de mine adineauri. Îmi cer scuze.
Şi totuşi, dacă ar exista o astfel de maximă, cred că o altă condiţie ca
să te numeşti gentleman ar fi să nu vorbeşti despre ce faci ca să fii sănătos.
Un gentleman adevărat cu siguranţă nu se apucă să turuie în public despre
cum îşi protejează el sănătatea. Aşa cred eu.
După cum ştie toată lumea, eu nu sunt un gentleman adevărat, deci nu
am motive să mă cramponez de asemenea lucruri, şi totuşi mă simt stânjenit
când scriu această carte. Nu încerc să-mi caut scuze, dar cartea aceasta este
despre alergat, nu cu sfaturi pentru sănătate. Eu nu vin să vă propun:
„Haideţi să alergăm cu toţii în fiecare zi, ca să fim sănătoşi!” Acestea sunt
doar gândurile mele, solilocviul meu despre ce înseamnă pentru mine să
alerg în mod constant.
Somerset Maugham a spus cândva că fiecare bărbierit are filosofia sa.
Adică orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi, făcut zi de zi, capătă o latură
meditativă. Iar eu sunt întru totul de acord cu Maugham. Prin urmare nu mi
se pare deplasat ca, în calitate de scriitor şi de alergător, să aştern câteva
rânduri modeste despre alergare, dând astfel o formă concretă gândurilor
mele.
Poate că sunt eu prea meticulos din fire, dar simt că nu pot să judec
bine un lucru până nu-l pun pe hârtie, şi ca să înţeleg bine ce înseamnă
pentru mine să alerg, a trebuit să iau stiloul în mână şi să scriu.
Eram odată într-un hotel la Paris, întins pe pat în camera mea, şi
răsfoiam International Herald Tribune, când am dat chiar peste un articol
dedicat maratoniştilor. Conţinea interviuri cu mai mulţi maratonişti de
renume, în care aceştia erau întrebaţi ce mantră încântau în gând în timpul
curselor ca să-şi dea curaj.
Mi s-a părut o idee extrem de interesantă. Am fost impresionat de câte
lucruri le trec prin cap în vreme ce aleargă cei 42,195 km, fapt care
demonstrează ce competiţie dură e maratonul. Fără o mantră pe care s-o
incantezi în gând, ar fi imposibil să rezişti.
Unul dintre aceştia îşi repeta pe tot parcursul cursei o vorbă învăţată de
la fratele lui mai mare (şi el alergător): Pain is inevitable. Suffering is opţional.
Aceasta era mantra lui. Este greu de transpus în japoneză cu nuanţele
exacte, dar o traducere simplistă ar suna cam aşa: „Durerea e inevitabilă.
Suferinţa e opţională”. "
„Autoportretul scriitorului... este o explicatie plina de gratie pe care Murakami o ofera pentru multe dintre ideile obsedante din scrierile anterioare, redata prin abilitatea sa caracteristica de a face conexiuni neasteptate. Alergarea se poate rezuma intr-adevar la a pune un picior in fata altuia pe pamint, dar, cum deseori este cazul in opera autorului, obiectele terestre au tendinta de a-si lua zborul.”
– New York Sun
„Minunat scrisa si plina de aforisme uimitoare... Oricine apreciaza perseverenta va fi incantat de acest volum.”
– San Antonio Express-News
„Autoportretul... este o carte sincera si vesela, scrisa pe un ton liber, cu digresiuni intamplatoare – la fel ca improvizatiile de jazz. La final nu poti ramane decat fermecat de simplitatea, de gratia neafectata a lui Murakami.”
– The Observer
Fragment:
" Prefaţă.
Suferinţa ca opţiune.
Există o maximă care spune că un gentleman adevărat nu discută
niciodată despre fostele iubite sau despre impozitele pe care le-a plătit – ceea
ce este o minciună sfruntată, scornită de mine adineauri. Îmi cer scuze.
Şi totuşi, dacă ar exista o astfel de maximă, cred că o altă condiţie ca
să te numeşti gentleman ar fi să nu vorbeşti despre ce faci ca să fii sănătos.
Un gentleman adevărat cu siguranţă nu se apucă să turuie în public despre
cum îşi protejează el sănătatea. Aşa cred eu.
După cum ştie toată lumea, eu nu sunt un gentleman adevărat, deci nu
am motive să mă cramponez de asemenea lucruri, şi totuşi mă simt stânjenit
când scriu această carte. Nu încerc să-mi caut scuze, dar cartea aceasta este
despre alergat, nu cu sfaturi pentru sănătate. Eu nu vin să vă propun:
„Haideţi să alergăm cu toţii în fiecare zi, ca să fim sănătoşi!” Acestea sunt
doar gândurile mele, solilocviul meu despre ce înseamnă pentru mine să
alerg în mod constant.
Somerset Maugham a spus cândva că fiecare bărbierit are filosofia sa.
Adică orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi, făcut zi de zi, capătă o latură
meditativă. Iar eu sunt întru totul de acord cu Maugham. Prin urmare nu mi
se pare deplasat ca, în calitate de scriitor şi de alergător, să aştern câteva
rânduri modeste despre alergare, dând astfel o formă concretă gândurilor
mele.
Poate că sunt eu prea meticulos din fire, dar simt că nu pot să judec
bine un lucru până nu-l pun pe hârtie, şi ca să înţeleg bine ce înseamnă
pentru mine să alerg, a trebuit să iau stiloul în mână şi să scriu.
Eram odată într-un hotel la Paris, întins pe pat în camera mea, şi
răsfoiam International Herald Tribune, când am dat chiar peste un articol
dedicat maratoniştilor. Conţinea interviuri cu mai mulţi maratonişti de
renume, în care aceştia erau întrebaţi ce mantră încântau în gând în timpul
curselor ca să-şi dea curaj.
Mi s-a părut o idee extrem de interesantă. Am fost impresionat de câte
lucruri le trec prin cap în vreme ce aleargă cei 42,195 km, fapt care
demonstrează ce competiţie dură e maratonul. Fără o mantră pe care s-o
incantezi în gând, ar fi imposibil să rezişti.
Unul dintre aceştia îşi repeta pe tot parcursul cursei o vorbă învăţată de
la fratele lui mai mare (şi el alergător): Pain is inevitable. Suffering is opţional.
Aceasta era mantra lui. Este greu de transpus în japoneză cu nuanţele
exacte, dar o traducere simplistă ar suna cam aşa: „Durerea e inevitabilă.
Suferinţa e opţională”. "
Autoportretul Scriitorului ca Alergator de Cursa Lunga de Haruki Murakami. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Autoportretul Scriitorului ca Alergator de Cursa Lunga de Haruki Murakami. Pdf