Misiune finala: Salvarea lumii!
O continuare captivanta, plina de actiune, mister, umor... si tot ce-ti mai poti dori a aventurilor traite de copiii cu aripi.
Chiar daca cei sase copii-pasare trec uneori prin momente tragice, sunt urmariti si atacati, nimic nu-i poate opri din drum. Visul lor de a-si gasi parintii se spulbera insa dupa ce unul dintre ei reuseste sa-i cunoasca pe cei care i-au dat viata.

Dezamagirea este atat de profunda si de dureroasa, incat prefera sa se intoarca la prietenii inaripati langa care se simte ca intr-o familie adevarata. Destinul pare sa le surada la un moment dat, cand agentul FBI Anne Walker ii ia in grija si le asigura tot ce-si poate dori orice copil - o viata normala, un camin adevarat, mers la scoala, prieteni etc., etc. Dar visul frumos nu dureaza, fiindca Eliminatorii si „halatele albe“ sunt pe urmele lor, mai hotarati ca niciodata sa-i captureze...

Si in tot acest amalgam de aventura, mister, curaj si lupta pentru supravietuire, Max nu trebuie sa uite ca atunci cand va veni momentul apocaliptic al omenirii, ea va trebui sa fie salvatoarea vietii pe Pamant.

Fragment:

" Vijelioşi, năpustindu-ne în picaj, avântându-ne în înalt,
plutind pe curenţii de aer – nu-i nimic mai grozav ca asta. Pe
distanţă de kilometri în jur eram singurele prezenţe în spaţiul
infinit, deschis, albastru curat al cerului. Vrei o doză de
adrenalină? Încearcă să-ţi strângi aripile, intrând într-un picaj
pe o lungime de un kilometru şase sute, direct în jos, pentru
ca apoi vâjjjj! Desfaci aripile, pui laba pe un curent de aer, ca
un pitbull, şi te ţii de cursa vieţii tale. Doamne, nimic nu-i mai
grozav ca asta, mai distractiv, mai incitant.
OK, eram nişte ciudăţenii de mutanţi, fugeam mâncând
pământul, dar, prietene, zburam – şi există un motiv pentru
care oamenii au visat întotdeauna să zboare.
— Oh, Doamne! a exclamat Gasman entuziasmat, arătând
ceva cu degetul. Un OZN!
Am numărat până la zece. Nu exista nimic în direcţia arătată
de Gasman. Ca de obicei.
— A fost distractiv în primele cincizeci de ori, Gazzy, am
zis. Dar s-a răsuflat deja.
A bombănit ceva la câteva bătăi de aripă depărtare de mine.
Nu există aşa ceva, adică simţul umorului la un copil de opt
ani.
— Max? Cât mai e până ajungem în DC? a întrebat Nudge,
trăgându-se mai aproape de mine. "