Paradisul pierdut de John Milton carte .PDF

Paradisul pierdut  de  John Milton carte .PDF
  • Autor:
    John Milton
  • Titlu:
    Paradisul pierdut
  • Categoria:
  • Nr. de pagini:
    283
  • Limba:
    Română
Vizualizări:031-08-2020Marcus
Paradisul pierdut  de  John Milton doar cărți de top descarcă  online gratis carte .PDF

     John Milton (1608 – 674) a fost cel mai mare poet poet englez din toate timpurile, poemul său epic în versuri albe reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. Paradisul pierdut reprezintă o poveste dramatică și fascinantă despre revoltă și trădare, despre inocență și corupție în care Dumezeu și Satana se luptă pentru controlul destinului uman. Lupta se desfășoară în rai în iad și pe pămînt; Satana și îngerii săi razvrătiți conspiră împotriva lui Dumnezeu. In mijlocul conflictului sunt Adam și Eva, chinuiți de tentațile umane. 

Fragment
Atât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii,
De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia,
Doar pentru că li s-a oprit un fruct.
Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?
Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie,
Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgit
Pe-a omenirii mamă,

Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-i
De îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţe

întâiul, printre cei asemeni lui,
La fel cu însuşi Preaînaltul,
Dacă ! se va împotrivi; şi aspirând
La tronul şi domnia sfântă,
Nelegiuit război stârni în Ceruri
Şi luptă în zadar, căci Atotputernicul
Potop de flăcări azvârli din Ceruri
Şi-I aruncă arzând
Spre-adâncuri fără fund, să zacă
în lanţuri ferecat şi-n focul caznei,
Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.
De nouă ori răstimpul ce măsoară
Ziua şi noaptea pentru muritori,
El, cu cumpiita-i hoardă

6 JOHN MILTON

Zăcură înfrânţi, în vast abis de foc
Zdrobiţi, dar tot nemuritori.
Dar, mai mută vrajbă îi era sortită,
Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnic
îl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi,
De jale plini şi disperare,
Dar şi de ură şi mânie dârză.
Cu ochi de înger, încă, îşi văzu
Zadarnică şi tristă starea sa.
Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea,
Ca un cuptor imens, însă din flăcări,
Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă,
Sub care se ascund privelişti sumbre,
întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii,
în care pacea, tihna nu-şi au locul,
Speranţa nu pătrunde niciodată,
Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de foc
Arzând puciosă-n veci nemistuită.
Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătit
Pentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă,
De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departe
De trei ori de la centru şi pân' la polul ultim.
O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut!
Aici zări pe-ai săi tovarăşi de pierzanie,
în valuri şi vârtejuri iuţi de flăcări;
Se zvârcolea cu el alături unul,
Asemeni lui în crimă şi putere,
Până târziu ştiut în Palestina,
Pe nume Belzebut. Şi lui, duşmanul Cerului,
Numit Satan, cuvinte îndrăzneţe-i adresă
Spărgând oribila tăcere:

"De tu eşti cel, vai, cât de mult schimbat! Ce decăzut!

PARADISUL PIERDUT 7

Din cel ce 'ntr-a luminii împărăţie
învăluit în nimb de strălucire,
Luceai mai tare decât toţi asemeni ţie.
De eşti tu cel ale cărui gânduri, sfaturi, visuri şi noroc

Cu mine s-au unit în scop măreţ.
Uniţi din nou, acum, în mizerie şi ruină,
Din ce înalt, în ce abis căzuţi!"
Şi el, prin tunet, cât s-a dovedit de tare!
Cine ştia puterea grozavei arme?
Dar eu nu mă căiesc şi nu mă schimb nici dacă,
Puternicul Victorios m-ar pedepsi din nou;
Deşi lipsit acum de strălucire, ideile mi le-am păstrat

Şi-naltul meu dispreţ, născut
Din simţul meritului meu rănit,
Ce m-a făcut cu-Atotputernicul să mă înfrunt,
Târând la nemiloasa confruntare
Nenumărate oşti de duhuri,

Potrivnice domniei sale şi preferându-mă pe mine
în luptă se-aruncară, pe câmpurile din Ceruri.
Puterea lor vrăjmaşă, opusă atotputerii,
Deşi nesiguri sorţii, îi zguduiră tronul.
Şi ce dacă pierdut e câmpul luptei?
Pierdut nu-i totul - voinţa neclintită,
Ştiinţa răzbunării, nemuritoarea ură,
Curajul de a nu te preda niciodată,
Ce altceva înseamnă a nu fi copleşit?
Această glorie-n veci n-o să mi-o smulgă
Mânia sau puterea lui. N-am să-ngenunchez
Ca să implor iertare; îi voi sfida puterea
Ce cunoscu prin braţu-mi îndoiala1
Să cad? Ar fi atât de josnic!

 


Paradisul pierdut de John Milton carte .PDF

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Lasă un coment!
Comentează