Fragment:


" De mult vreau să-ţi scriu o scrisoare, domnului Pasăre-arc, dar nu-mi pot aminti numele tău adevărat, aşa
că am tot amânat. Oricât ar fi poştaşul de amabil, nu are cum să ducă la destinaţie o scrisoare pe care scrie
Domnului Pasăre-arc, Setagaya-ku ... 2- chome. Cred că mi-ai spus cum te cheamă când ne-am întâlnit
prima dată, dar mi-a ieşit complet din minte. (Un nume ca Toru Okada nu se poate ţine minte cu una, cu
două.) Nu ştiu cum de mi l-am amintit brusc şi cu totul întâmplător zilele trecute. Aşa cum vântul bate şi
deschide vijelios uşa, tot aşa mi-am amintit şi eu că te cheamă Toru Okada.

în primul şi-n primul rând ar trebui să-ţi povestesc unde sunt şi ce fac acum, dar nu e chiar atât de simplu,
cu toate că nu mă aflu într-o situaţie prea complicată. De fapt, situaţia este uşor de înţeles şi nici nu e nevoie
să trag o linie cu rigla de la un capăt al drumului parcurs până la celălalt. E simplu, numai că atunci când
îţi explic ceva, trebuie să o iau sistematic şi zău că nu-mi vin cuvintele. Creierii mi se golesc şi arată
asemenea unui iepuraş alb pierdut într-o zi cu ninsoare abundentă în zăpada imaculată. Există situaţii în
care nu e uşor deloc să explici ceva cuiva.

Pe masă am o lampă mică cu neon, o ceaşcă cu ceai, hârtia pentru
scrisori şi un dicţionar. Pe acesta din urmă nu-l prea folosesc, în primul rând pentru că nu-mi place nici
cum arată şi nici exemplele pe care le conţine. Când trebuie totuşi să caut ceva în dicţionar, mă încrunt şi
îmi zic: ^Aoleu, şi pe-asta trebuie să o ştiu ?"

Cei care gândesc ca mine nu prea îndrăgesc dicţionarele, mi-e
clar. Să iau ca exemplu cuvântul tranziţie care înseamnă „trecere lentă sau bruscă de la o situaţie sau stare
la alta". Chiar că nu ştiam cuvântul acesta. Absolut deloc. De aceea, când văd dicţionarul pe masă, am
senzaţia că seamănă cu un câine străin care a intrat fără permisiune în grădina mea şi a făcut pe iarbă un
rahat încovrigat ca un colac. Dându-mi seama că nu ştiu o mulţime de ideograme şi că vreau totuşi să-ţi
scriu, domnule Pasăre-arc, n-am avut încotro şi mi-am cumpărat un dicţionar.

Tot pe masă mai am vreo duzină de creioane ascuţite, aranjate frumos. Abia le-am cumpărat de la papetărie
şi arată extraordinar. N-aş vrea să sune prea pretenţios, dar le-am luat exact cu scopul de a-ţi scrie. Arată
tare bine aşa proaspăt ascuţite. Apoi mai am o scrumieră, ţigări şi chibrituri. Nu mai fumez chiar atât de
mult ca înainte, dar din când în când mai trag şi eu câte o ţigară ca să-mi schimb starea de spirit. (Chiar în
clipa aceasta fumez.) Cam astea se află la mine pe masă. în faţa biroului este fereastra la care atârnă o
perdea cu motiv floral.

Să ştii că nu eu am ales modelul, am găsit pur şi simplu perdeaua aici când m-am
mutat. Cred că perdelele cu model se potrivesc camerelor simple, numai că această cameră arată mai
degrabă ca un model de celulă de închisoare, proiectat i un binevoitor pentru infractori fără experienţă.
Nu vreau să vorbesc încă despre ceea ce se află dincolo fereastră, nu pentru că îi acord cine ştie ce
importanţă, pentru faptul că doresc să iau lucrurile pe rând. Domnii Pasăre-arc, nu-ţi pot vorbi
deocamdată decât despre interior acestei camere. Cel puţin deocamdată. "