Cizme, roba, camasa de noapte – Jorge Amado. PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:233
- Limba:Română
Cizme – 1940. Doi militari de cariera, unul nazist, unul nu, ravnesc onoruri rezervate scriitorilor. Sunt siguri ca le vor obtine, ca vor intra cu cizmele lor butucanoase intr-un salas al muzelor, primul bazandu-se pe contextul politic, al doilea pe autoritarismul lui.Roba – La Academia Braziliana de Litere totul e dupa model frantuzesc, incepand cu sediul, palatul Micul Trianon din Rio de Janeiro. Cei patruzeci de nemuritori poarta un costum de gala somptuos, roba cu fireturi aurite si o spada. Dar nu de spada se folosesc ei atunci cand trebuie sa se apere, ci de limba bine ascutita! Se pricep foarte bine, chiar si la 80 de ani, sa manevreze cu viclenie cuvinte care ustura, spinteca, ucid de-a binelea.
Camasa de noapte – Diafana, transparenta, tesuta din lumina rasaritului, camasa aceasta metaforica e singurul vesmant care o acopera pe iubita poetului in versurile lui. Iar versurile ii aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai ca si nemurirea aceasta e metaforica. Dupa moartea poetului Antônio Bruno, la Micul Trianon se declanseaza un mic razboi. Militarii care asediaza palatul sunt respinsi cu brio de batranii academicieni versati in dueluri verbale si literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai putin suave, fostele amante ale lui Bruno.
Jorge Amado (1912‑2001) este cel mai renumit scriitor brazilian apartinand scolii moderniste. A debutat la varsta de optsprezece ani cu romanul Tara carnavalului. In acelasi an s‑a stabilit in Rio de Janeiro unde a facut studii de Drept, dar nu a practicat niciodata profesia de avocat, dedicandu‑se in schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara Gabriela (publicat in 1958 si ecranizat intr‑un film de mare succes), Dona Flor si cei doi soti ai ei (publicat in 1966 si de asemenea adaptat pentru marele ecran), Capitanii nisipului, Toccaia Grande. Considerat a fi printre cei mai importanti scriitori latino‑americani, alaturi de Gabriel García Márquez, Miguel Ángel Asturias, Mario Vargas Llosa, Jorge Amado a fost tradus in 55 de tari si a facut parte din Academia de Litere Braziliana din 1961 pana in anul mortii sale.
Fragment:
" BĂTĂLIE, O SIMPLĂ ALEGERE? O VOTARE ŞI, PE DEASUPRA, redusă
la o asociaţie, cu un număr restrâns de alegători, doar treizeci şi nouă, cei
treizeci şi nouă de academicieni în viaţă.
Fără intenţia de a diminua valoarea şi însemnătatea alegerii unui nou
membru al Academiei Braziliene de Litere, subiect cu impact asupra presei şi a
mediilor intelectuale, având în vedere prestigiul de necontestat, deşi discutat, al
entităţii, trebuie să fim de acord că era vorba despre un eveniment cu o
importanţă limitată într-o perioadă de succese istorice imense şi teribile, căci s-a
petrecut în plin război mondial, al doilea, în anul 1940, adică atunci când
trupele victorioase ale Wehrmacht-ului urmau să domine Franţa, iar Luftwaffe
dobora oraşe şi tabere militare în Anglia. După părerea multora, a majorităţii
poate, înfrângerea naţiunilor democratice era inevitabilă, colapsul total nu avea
să întârzie, era o chestiune de foarte puţin timp. Hitler anunţa un mileniu de
dominaţie nazistă, intram în el. Vremuri de frică şi de disperare.
O mie de ani - câte generaţii de sclavi? Avioanele germane brăzdau
cerul Londrei într-un bombardament continuu, tancurile invadatoare ocupau
teritoriile ţărilor din Europa, Polonia dispăruse de pe hartă, nu se mai auzeau
valsuri dinspre Viena şi nici nu se mai rostea numele imperial al Austriei; pe
bătrânul turn din Praga tremura steagul cu svastica, iar pe pieptul evreilor,
steaua lui David era o floare de sânge. Sânge şi noroi, teroare şi josnicie,
protectorate şi protectori, Gestapo, SA şi SS, lagărele de concentrare, camerele
de gazare, infamia şi moartea. Vremuri de frică şi de disperare. Vremuri de
disperare.
În Brazilia, sub Constituţia totalitară a Statului Nou, sub
supravegherea impusă de starea de război, consecinţă a victoriilor Axei,
represiunea atinsese momentul de maximă brutalitate şi obscurantism. Idila cu
Germania nazistă determina politica guvernamentală: cenzura totală a presei,
celebra Lege a Siguranţei şi tribunalul ei de condamnări; nici o garanţie
individuală, nici un drept, nici o libertate, puterea Poliţiei exercitându-se la
modul absolut, fără nici o restricţie. În penitenciare, în coloniile corecţionale, în
pivniţele diverselor secţii de Poliţie - deţinuţi politici şi tortură.
Exact în momentul în care academicianul Lisandro Leite i-a telefonat,
surescitat, colonelului Agnaldo Sampaio Pereira, ca să-i comunice vestea funebră
şi promiţătoare a morţii poetului Bruno, telefon care a constituit începutul unor
mişcări de forţe, muncitorul feroviar Elias, cunoscut şi ca Profetul, nume
conspirativ, era suspendat în aer, atârnat de testicule, în garnizoana Poliţiei
S peciale. Gărzile ce formau acea unitate de şoc, bastion al regimului, voiau ca
Profetul, care fusese arestat cu două zile înainte, să spună nume, să dezvăluie
adrese şi legături. "
Camasa de noapte – Diafana, transparenta, tesuta din lumina rasaritului, camasa aceasta metaforica e singurul vesmant care o acopera pe iubita poetului in versurile lui. Iar versurile ii aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai ca si nemurirea aceasta e metaforica. Dupa moartea poetului Antônio Bruno, la Micul Trianon se declanseaza un mic razboi. Militarii care asediaza palatul sunt respinsi cu brio de batranii academicieni versati in dueluri verbale si literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai putin suave, fostele amante ale lui Bruno.
Jorge Amado (1912‑2001) este cel mai renumit scriitor brazilian apartinand scolii moderniste. A debutat la varsta de optsprezece ani cu romanul Tara carnavalului. In acelasi an s‑a stabilit in Rio de Janeiro unde a facut studii de Drept, dar nu a practicat niciodata profesia de avocat, dedicandu‑se in schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara Gabriela (publicat in 1958 si ecranizat intr‑un film de mare succes), Dona Flor si cei doi soti ai ei (publicat in 1966 si de asemenea adaptat pentru marele ecran), Capitanii nisipului, Toccaia Grande. Considerat a fi printre cei mai importanti scriitori latino‑americani, alaturi de Gabriel García Márquez, Miguel Ángel Asturias, Mario Vargas Llosa, Jorge Amado a fost tradus in 55 de tari si a facut parte din Academia de Litere Braziliana din 1961 pana in anul mortii sale.
Fragment:
" BĂTĂLIE, O SIMPLĂ ALEGERE? O VOTARE ŞI, PE DEASUPRA, redusă
la o asociaţie, cu un număr restrâns de alegători, doar treizeci şi nouă, cei
treizeci şi nouă de academicieni în viaţă.
Fără intenţia de a diminua valoarea şi însemnătatea alegerii unui nou
membru al Academiei Braziliene de Litere, subiect cu impact asupra presei şi a
mediilor intelectuale, având în vedere prestigiul de necontestat, deşi discutat, al
entităţii, trebuie să fim de acord că era vorba despre un eveniment cu o
importanţă limitată într-o perioadă de succese istorice imense şi teribile, căci s-a
petrecut în plin război mondial, al doilea, în anul 1940, adică atunci când
trupele victorioase ale Wehrmacht-ului urmau să domine Franţa, iar Luftwaffe
dobora oraşe şi tabere militare în Anglia. După părerea multora, a majorităţii
poate, înfrângerea naţiunilor democratice era inevitabilă, colapsul total nu avea
să întârzie, era o chestiune de foarte puţin timp. Hitler anunţa un mileniu de
dominaţie nazistă, intram în el. Vremuri de frică şi de disperare.
O mie de ani - câte generaţii de sclavi? Avioanele germane brăzdau
cerul Londrei într-un bombardament continuu, tancurile invadatoare ocupau
teritoriile ţărilor din Europa, Polonia dispăruse de pe hartă, nu se mai auzeau
valsuri dinspre Viena şi nici nu se mai rostea numele imperial al Austriei; pe
bătrânul turn din Praga tremura steagul cu svastica, iar pe pieptul evreilor,
steaua lui David era o floare de sânge. Sânge şi noroi, teroare şi josnicie,
protectorate şi protectori, Gestapo, SA şi SS, lagărele de concentrare, camerele
de gazare, infamia şi moartea. Vremuri de frică şi de disperare. Vremuri de
disperare.
În Brazilia, sub Constituţia totalitară a Statului Nou, sub
supravegherea impusă de starea de război, consecinţă a victoriilor Axei,
represiunea atinsese momentul de maximă brutalitate şi obscurantism. Idila cu
Germania nazistă determina politica guvernamentală: cenzura totală a presei,
celebra Lege a Siguranţei şi tribunalul ei de condamnări; nici o garanţie
individuală, nici un drept, nici o libertate, puterea Poliţiei exercitându-se la
modul absolut, fără nici o restricţie. În penitenciare, în coloniile corecţionale, în
pivniţele diverselor secţii de Poliţie - deţinuţi politici şi tortură.
Exact în momentul în care academicianul Lisandro Leite i-a telefonat,
surescitat, colonelului Agnaldo Sampaio Pereira, ca să-i comunice vestea funebră
şi promiţătoare a morţii poetului Bruno, telefon care a constituit începutul unor
mişcări de forţe, muncitorul feroviar Elias, cunoscut şi ca Profetul, nume
conspirativ, era suspendat în aer, atârnat de testicule, în garnizoana Poliţiei
S peciale. Gărzile ce formau acea unitate de şoc, bastion al regimului, voiau ca
Profetul, care fusese arestat cu două zile înainte, să spună nume, să dezvăluie
adrese şi legături. "
Cizme, roba, camasa de noapte – Jorge Amado. PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Cizme, roba, camasa de noapte – Jorge Amado. PDF