Fata cu portocale de Jostein Gaarder cartea .PDF

Fata cu portocale de   Jostein Gaarder cartea .PDF
  • Autor:
    Jostein Gaarder
  • Titlu:
    Fata cu portocale
  • Categoria:
  • Nr. de pagini:
    109
  • Limba:
    Română
Vizualizări:015-08-2020Marcus
    Fata cu portocale de   Jostein Gaarder descarcă cele mai bune cărți online gratis!
      Fata cu portocale, romanul publicat într-o nouă ediție în traducerea Ralucai Iani, confirmă pasiunile autorului. La 11 ani de la moartea tatălui sau, Georg primește drept moșternire o minunată poveste despre dragoste, viață și moarte și îndemnul de a căuta pe cont propriu răspuns la întrebările esențiale ale lumii. Merită trăită o viață atît de scurtă? Care sunt lucrurile care o fac cel mai de preț bun al unui om? Acestea sunt întrebările la care și Georg și cititorul vor găsi răspunsuri în povestea fetei cu portocale.

    Fragment
     Tatăl meu a murit acum unsprezece ani. Pe atunci aveam doar patru ani. Nu credeam că voi mai auzi veşti de la el, dar iată că scriem o carte împreună. Acestea sunt primele rânduri din carte şi eu sunt cel care scrie, dar tatăl meu va contribui şi el ceva mai târziu. De fapt, el are cel mai mult de spus. Nu sunt sigur cât de bine mi-l amintesc pe tata. Probabil că doar îmi închipui că mi-l amintesc fiindcă m-am uitat de atâtea ori la fotografiile lui. Singurul lucru de care sunt absolut convins că îmi amintesc cu adevărat este că stăteam împreună afară pe terasă şi ne uitam la stele. Într-o fotografie, eu şi tata stăm pe canapeaua galbenă de piele din camera de zi. Pare că îmi povesteşte ceva interesant. Canapeaua încă o mai avem, dar tata de mult nu mai stă pe ea. Într-o altă fotografie stăm în balansoarul verde de pe verandă. Fotografia aceasta a rămas pe perete de când a murit tata. Acum stau în balansoarul verde şi încerc să nu mă mişc pentru că scriu într-un caiet mare. Mai încolo am să transcriu totul pe vechiul calculator pe care l-a avut tata. Calculatorul acesta are şi el povestea lui, dar despre asta voi vorbi mai târziu. Întotdeauna a fost ceva ciudat cu fotografiile acestea vechi. Aparţin unui alt timp, diferit de cel în care ne aflăm acum. În camera mea am un album întreg de fotografii cu tata. Mi se pare un pic straniu să ai atât de multe fotografii cu un om care nu mai este în viaţă. Avem şi casete video cu tata. Mi se face un pic frică când îi aud vocea. Avea o voce extrem de puternică. Poate că ar trebui să ne fie interzis să ne uităm la o casetă video cu cineva care a dispărut, cu cineva care nu mai este printre noi, aşa spune bunica. Nu mi se pare corect să-i spionezi pe cei care au murit. Pe unele dintre casete îmi pot auzi şi propria mea voce. Este subţire şi piţigăiată. Mă face să mă gândesc la un pui de pasăre. Aşa era pe atunci: Tata era bas, iar eu eram tenor. Într-unul din filme stau pe umerii lui şi încerc să apuc steaua din pomul de Crăciun. Nu am mai mult de un an, dar aproape că ajung să o iau din pom. Când mama se uită la filmele cu tata şi cu mine, se lasă pe spate şi o apucă râsul, deşi ea era cea din spatele camerei video şi ne filma. Eu sunt de părere că nu ar trebui să râdă atunci când vede un film cu tata. Nu cred că lui i-ar fi plăcut să se gândească la asta. Poate ar fi spus că însemna să încalci regulile. Într-un alt film eu şi tata stăm în faţa cabanei de la Fjellstølen şi ne încălzim la soarele blând de Paşte, fiecare cu câte o jumătate de portocală în mână. Eu încerc să beau sucul fără să o curăţ de coajă. Tata stă şi poate se gândeşte la un cu totul alt fel de portocale; de fapt, sunt sigur de asta.


Fata cu portocale de Jostein Gaarder cartea .PDF

Recomandat pentru o lectură plăcută:

Lasă un coment!
Comentează