Top 100 cărți,  Andre Cohen-Talmudul, cărți care îți dau lumea peste cap .PDF

     Talmudul ( / t ɑː l m ʊ d , - m ə d , t æ l - / ; ebraică : תַּלְמוּד Talmud ) este textul central al iudaismului rabinic și sursa primară a legii iudaice religioase ( Halakha ) și evreiești teologie .   Până la apariția modernității , în aproape toate comunitățile evreiești, Talmudul a fost piesa centrală a vieții culturale evreiești.și a fost fundamental pentru „toate gândurile și aspirațiile evreiești”, servind și ca „ghid pentru viața de zi cu zi” a evreilor.   Termenul „Talmud” se referă în mod normal la colecția de scrieri numite în mod specific Talmudul babilonian ( Talmud Bavli ), deși există și o colecție anterioară cunoscută sub numele de Talmudul Ierusalimului ( Talmud Yerushalmi ). Poate fi numit în mod tradițional și Shas ( ש״ס ), o abreviere ebraică a shisha sedarim sau „cele șase ordine” ale Mishnah . Talmudul are două componente; Mișna ( משנה , c. 200 CE), un scris compendiu al Oral Torei ; și Gemara ( גמרא , c. 500 e.n. ), o elucidare a Mishnah și scrierile Tannaitice înrudite care se aventurează adesea asupra altor subiecte și se expune pe larg în Biblia ebraică . Termenul „Talmud” se poate referi fie la Gemara singură, fie la Mishnah și Gemara împreună. Întregul Talmud este alcătuit din 63 de tratate , iar în tipărirea standard, numită Vilna Shas , există 2.711 folii pe două fețe. [5] Este scris în ebraica mishnaică și aramaică babiloniană evreiască și conține învățăturile și opiniile a mii de rabini (datând dinaintea erei comune până în secolul al V-lea) cu privire la o varietate de subiecte, inclusiv halakha , etică evreiască , filosofie, obiceiuri , istorie și folclor și multe alte subiecte. Talmudul este baza tuturor codurilor de drept evreiesc și este citat pe scară largă înliteratura rabinică .

Inițial, bursele evreiești erau orale și transferate de la o generație la alta. Rabinii au expus și au dezbătut Tora (Tora scrisă exprimată în Biblia ebraică) și au discutat despre Tanakh fără a beneficia de lucrări scrise (altele decât cărțile biblice în sine), deși unii ar fi putut face note private ( megarot setarim ), de exemplu, a hotărârilor judecătorești. Această situație s-a schimbat drastic, în principal ca urmare a distrugerii comunității evreiești și a celui de- al doilea templu din anul 70 și a consecințelor revoltelor normelor sociale și juridice evreiești. Deoarece rabinilor li se cerea să se confrunte cu o nouă realitate - în principal iudaismul fără Templu (pentru a servi ca centru de predare și studiu) și Iudeea, provincia romană, fără o autonomie cel puțin parțială - a existat un val de discurs juridic și vechiul sistem de învățământ oral nu a putut fi menținut. În această perioadă, discursul rabinic a început să fie înregistrat în scris. Cel mai vechi manuscris complet al Talmudului, cunoscut sub numele de Talmudul din München (Codex Hebraicus 95), datează din 1342 și este disponibil online.



   Încă de la sfârşitul secolului la XV-lea, ezoteriştii preocupaţi de a reconcilia iudaismul şi creştinismul au recomandat călduros Cabala, doctrina mistică secretă a israeliţilor. Derivând din verbul ebraic kabal (a primi, a transmite), Cabala este transmiterea, de-a lungul timpurilor, a ceea ce ştia Adam înaintea Căderii: cunoaşterea originară, magia supremă, orice religie şi orice ştiinţă nefiind decât o aproximaţie a acestei cunoaşteri, într-adevăr, în Eden, îngerul Raziel îi adusese din cer lui Adam o carte care conţinea explicaţii asupra tuturor lucrurilor, explicaţii neştiute nici de îngerii superiori: „în mijlocul cărţii era gravat misterul „înţelepciunii eterne„ cu ajutorul căreia se descoperă cele o mie cinci sute de chei care nu sunt încredinţate nici unui locuitor al cerului.”20 Cabaliştii, pretinzând că reconstituie învăţătura acestei cărţi pierdute de Adam, se lăsau în voia unor speculaţii îndrăzneţe despre Vechiul Testament, spre indignarea teologilor creştini şi chiar a teologilor evrei anticabalişti care nu acceptau să aşeze Zoharul, lucrare majoră a Cabalei, alături de Talmud (cartea sfântă cea mai veche, terminată în 499).