Spre far de Virginia Woolf citește top cărți de citit într-o viață .pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:250
- Limba:Română
Este fatal să fii pur si simplu bărbat sau femeie; trebuie să fii masculin de feminina sau feminin de masculină. Este fatal pentru o femeie să dea cea mai mică importanță unui necaz; în orice caz, să se exprime conștient ca femeie. și "fatal" nu este o figura de stil; căci tot ce se scrie cu aceasta înclinație spre conștient este sortit pieririi. Trebuie ca în minte să existe un fel de colaborare între femeie și bărbat înainte ca actul de creație să poata fi îndeplinit. Trebuie să aibă loc anumite alianțe ale extremelor. Mintea în ansamblul sau trebuie sa fie larg deschisă, dacă vrem să întelegem că scriitorul își comunică experiența în toată amploarea ei. Trebuie sa existe libertate ăi pace.
Virginia Woolf a scris romanul To the lighthouse (Spre far) între anii 1925 și 1927, după succesul obținut cu Mrs. Dalloway, într-o perioadă fericită și inspirată a vieții sale, perioadă în care contribuia, prin eseuri, conferințe și scrisori, la delinearea unui nou mod de a concepe literatura.
Pentru a înțelege mai bine viziunea scriitoarei asupra literaturii și concepția sa inovatoare, este poate util să aduc în discuție o conferință despre personajele romanului modern, pe care scriitoarea o ținuse în 1924 la Cambridge. Conținutul acestei conferințe a fost publicat apoi cu titlul de Mr. Bennett and Mrs. Brown, un eseu care poate fi considerat un adevărat manifest estetic și un rezumat al viziunii artistice literare a Virginiei Woolf. Scriitoarea își imaginează că trei dintre cei mai faimoși autori ai epocii edwardiene (Herbert G. Wells, John Galsworthy, și Enoch A. Bennett) călătoresc în tren în același compartiment cu o doamnă Brown, timidă, modestă, din clasa mijlocie. Scriitorii poartă discuții aprinse despre diferitele aspecte ale realității, fiecare folosindu-se de propriul background cultural și de propria sensibilitate, însă niciunul dintre ei nu pare să-i dea vreo importanță doamnei Brown. Astfel, toți trei ignoră, în operele lor, existența persoanelor comune, insignifiante, ceea ce pentru Virginia Woolf reprezintă eroarea supremă a scriitorilor generației precedente: a nu înțelege că doamna Brown este ea însăși un izvor de înțelegere a realtății pe care, ignorându-l, este ca și cum s-ar ignora umanitatea, viața însăși. În schimb, pentru scriitoare, adevăratul scop al literaturii este acela de a surprinde realitatea și contrarietatea existenței (cu toată complexitatea sa, și care reflectă, de fapt, complexitatea scrierii) în aspectele aparent nesemnificative ale vieții, în interiorul unor persoane neimportante, precum o femeie din clasa mijlocie.
De ce o asemenea introducere? Pentru că stilul Virginiei Woolf nu este deloc unul obișnuit și poate descuraja repede un cititor nepus în temă. Însăși profesoara mea de literatură engleză din liceu, îmi amintesc (recomandându-ne să nu pierdem timpul cu citirea unor asemenea cărți), se referea la Woolf ca făcând parte din acea generație de scriitori numită: the great unread (granzii necitiți sau nedescoperiți). Într-adevăr, i se face o mare nedreptate unei mari scriitoare, însă știm că așa se întâmplă, în general, cu scrierea elitistă (ceea ce pentru mine, cel puțin, e totuna cu scrierea de geniu). La fel ca și în cazul unui Joyce, Cărtărescu sau Pynchon, genul acesta de romane vor fi mereu marginalizate, neînțelese, tratate cu superficialitate sau indiferență. De aici și dorința mea de a despica firul în patru, de a încerca să explic pe îndelete intențiile autoarei pentru a o apropia cumva de cititor. Acestea fiind scrise, să ne întoarcem la carte.
Romanul începe în mod abrupt, scriitoarea demonstrând încă de la început a nu aparține acelei categorii de scriitori clasici, omniscienți, care exercită un rol de ghid descriptiv pentru cititor, prezentând personajele sau locurile pentru a îi ușura orientarea. Doamna Ramsay, soțul dânsei și cei opt fii ai lor, împreună cu alți oaspeți își petrec vacanța pe o insulă, acolo unde au o reședință în apropiere de mare. Pretextul narativ este o excursie la far, planificată cu mult timp înainte. James, fiul cel mai mic al soților Ramsay, își dorește cu ardoare să participe la acest eveniment, scrutând cerul cu nerăbdare, dorindu-și ca ziua următoare să fie senină pentru ca excursia să fie posibilă. Cititorul este implicat direct în acțiune, nu există părți introductive sau descriptive, situația fiind prezentată cu ajutorul cuvintelor, reacțiilor și stărilor de spirit ale personajelor. Cuvintele doamnei Ramsay exprimă speranță și încurajare pentru fiul său, în timp ce tatăl este caustic și realist, afirmând că (după cum se prezintă condițiile meteorologice) nu va fi posibilă o excursie la far. Ocazie pentru Woolf de a reprezenta, prin redarea gândurilor băiatului, concepția freudiană a tensiunii dintre tată și fiu. Iată reacția lui James la cuvintele tatălui său:
”Dacă ar fi avut la îndemână un topor, un vătrai sau orice altă armă care ar fi putut despica pieptul tatălui său și ucide, pe loc și în acel moment, James ar fi apucat-o.”
Spre far de Virginia Woolf citește top cărți de citit într-o viață .pdf
Spre far de Virginia Woolf citește top cărți de citit într-o viață .pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Spre far de Virginia Woolf citește top cărți de citit într-o viață .pdf