Msbook.Pro

Poetul găseşte singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umană: „Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire / Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră”. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane, dragostea având puteri demiurgice „Dragostea-i unica vecie dată nouă”, sugerând ideea că numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absenţa ei l-ar vesteji „în noi ca floarea-n glastră”, comparaţiile care sugerează uscăciunea interioară a omului lipsit de dragoste fiind de natură vegetală. Viaţa efemeră a omului este sugerată prin simboluri semnificative pentru trecerea implacabilă a timpului: „piericiunea noastră”, „se vestejeşte Timpul”, „floarea-n glastră”, „altoiul şubred”, „răsădim în cremeni”. Partea a doua transferă iubirea în planul concretului, poetul imaginând o ceartă între...