Iartă-mă că te-am iubit - Ela E.H. carte .PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:158
- Limba:Română
Iartă-mă că te-am iubit - Ela E.H. top cele mai noi cărți online gratis .PDF
Ai iubit vreodată un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat în regret, pictând pe pânza scurtă a vieții tale cea mai mare greșeală? Romanul prezintă o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependenței de oameni, fricii de singurătate. Un roman atipic care te poate ajuta să înțelegi unde și de ce ai greșit în relațiile cu oamenii pe care cândva i-ai iubit ca pe niște zei. Un roman de dragoste, de suferință, un roman al realității crunte. Fragment din romanul "Iartă-mă că te-am iubit" de Ela E.H.:
"Nu întotdeauna ne găsim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezând că nu mai existăm precum cândva, avem tendința să...
Există soartă. Există și destin,
Ce uneori apare așa, ca un meschin.
Există bine și lotuși undeva și chin.
Există dragoste, ce pare un rubin,
Dar se transformă adesea în suspin.
Fragment
Era târziu în noapte...
Orașul răsufla greu, îmbolnăvit de oamenii care uitaseră că are și el un suflet.
Frumusețea lui pălea sub mormanele de ziduri groase, construite parcă la infinit
spre cer. Ele ascundeau, în tăcere, mii de oameni și tristețile lor pierdute,
hoinare pe străzi. Era pustiu. Abia zăreai vreun om alergând, încercând să
prindă vreun RATB nocturn către casă sau către joburile de două parale cu
schimburi de ture. Doar că, din păcate, pentru Feli care se pare că nu știa când
gândurile proprii dau năvală, când șinele țipă de durere și disperare, când
sângele țâșnește prea pruternic prin venele rodate de atâtea dezamăgiri, nimic
nu te poate ajuta să te refugiezi într-un loc promis singur. Feli se plimba pe
străzile „preapline” din oraș... pline de gânduri, de oameni fugind ori chiar de
timp țipând neputincios a gol.
— Orașul ăsta ne sufocă, ne ia și ultima fărâmă de singurătate, își spuse ea
cu sufletul căzut pradă.
Era agitată și se plimba de colo - colo ca un pion pe o tablă de șah.
Prea multe decepții, prea multe momente de solitutine, prea multe amăgiri și
prea puține clipe de fericire avuseseră să schimbe fata asta, din școlărița de nota
zece în femeia de doi bani care era acum. O viață plină de singurătate și de
suferințe, ce lăsaseră adânc imprimate pe sufletul și trupul ei, cicatricile
dureroase, îmbrăcată ca o cerșetoare, cu părul prins într-un coc rebel, se trezi
gesticulând de una singură.
— Asta e, eu am greșit! Pur și simplu am investit în ceea ce nu trebuie. E
cazul să fac ceva, să schimb viața asta atât de mizeră. E cazul să găsesc un job.
În definitiv, nu pot rămâne veșnic la mila lui Max sau a mamei, întreaga viață
dedicată educației dusă pe apa sâmbetei...
Feli fusese rodul unei iubiri de tinerețe a mamei sale, care nu se mai
căsătorise niciodată după ce o adusese pe lume la doar 18 ani. Mama ei, o
studentă eminentă a Facultății de Chimie, pe care o începuse la puțin timp după
ce Feli împlinise un an, pierduse cumva printre cărțile mari și groase
sentimentul matern. Feli fusese crescută de bunici de la vârsta de un an. Odată
cu vârsta, pe la vreo șapte ani, când mama ei prinsese un job bun în cadrul
Institutului Ana Aslan, o înscrisese pe Feli la școala din cartierul bucureștean
unde locuia încă din timpul facultății. Suferise enorm după despărțirea de bunici
și se simțea o străină alături de femeia pe care o știuse de mamă doar de
sărbători și din apelurile telefonice săptămânale. Ușor - ușor însă, mama ei
reușise cumva să o integreze pentru o perioadă scurtă într-un grup de fete de
vârsta ei, pe care le mituia cu dulciuri pentru a veni în fața blocului lor și a se
juca cu micuța ei Felicia, cam sălbatică pentru gusturile copiilor din capitală.
Nu fusese niciodată o fetiță populară în rândul colegilor și prietenilor ei până
aproape de liceu, când era eleva eminentă ce își ajută colegii să copieze de pe
foile ei pe la lucrările de control. Nu avusese prietene prea multe și prefera mai
degrabă să stea în preajma colegilor băieți vorbind despre diverse lucruri mai
interesante și de „oameni mari”, serioase, așa cum le considerau ei.
Când fata ajunse în clasa a XII-a însă, mama ei primise un job din partea
unei companii de produse cosmetice din Paris. Și, fără să stea pe gânduri, două
săptămâni mai târziu, scotea pe ușă valiza ticsită cu cărți și câteva haine.
Era târziu în noapte...
Orașul răsufla greu, îmbolnăvit de oamenii care uitaseră că are și el un suflet.
Frumusețea lui pălea sub mormanele de ziduri groase, construite parcă la infinit
spre cer. Ele ascundeau, în tăcere, mii de oameni și tristețile lor pierdute,
hoinare pe străzi. Era pustiu. Abia zăreai vreun om alergând, încercând să
prindă vreun RATB nocturn către casă sau către joburile de două parale cu
schimburi de ture. Doar că, din păcate, pentru Feli care se pare că nu știa când
gândurile proprii dau năvală, când șinele țipă de durere și disperare, când
sângele țâșnește prea pruternic prin venele rodate de atâtea dezamăgiri, nimic
nu te poate ajuta să te refugiezi într-un loc promis singur. Feli se plimba pe
străzile „preapline” din oraș... pline de gânduri, de oameni fugind ori chiar de
timp țipând neputincios a gol.
— Orașul ăsta ne sufocă, ne ia și ultima fărâmă de singurătate, își spuse ea
cu sufletul căzut pradă.
Era agitată și se plimba de colo - colo ca un pion pe o tablă de șah.
Prea multe decepții, prea multe momente de solitutine, prea multe amăgiri și
prea puține clipe de fericire avuseseră să schimbe fata asta, din școlărița de nota
zece în femeia de doi bani care era acum. O viață plină de singurătate și de
suferințe, ce lăsaseră adânc imprimate pe sufletul și trupul ei, cicatricile
dureroase, îmbrăcată ca o cerșetoare, cu părul prins într-un coc rebel, se trezi
gesticulând de una singură.
— Asta e, eu am greșit! Pur și simplu am investit în ceea ce nu trebuie. E
cazul să fac ceva, să schimb viața asta atât de mizeră. E cazul să găsesc un job.
În definitiv, nu pot rămâne veșnic la mila lui Max sau a mamei, întreaga viață
dedicată educației dusă pe apa sâmbetei...
Feli fusese rodul unei iubiri de tinerețe a mamei sale, care nu se mai
căsătorise niciodată după ce o adusese pe lume la doar 18 ani. Mama ei, o
studentă eminentă a Facultății de Chimie, pe care o începuse la puțin timp după
ce Feli împlinise un an, pierduse cumva printre cărțile mari și groase
sentimentul matern. Feli fusese crescută de bunici de la vârsta de un an. Odată
cu vârsta, pe la vreo șapte ani, când mama ei prinsese un job bun în cadrul
Institutului Ana Aslan, o înscrisese pe Feli la școala din cartierul bucureștean
unde locuia încă din timpul facultății. Suferise enorm după despărțirea de bunici
și se simțea o străină alături de femeia pe care o știuse de mamă doar de
sărbători și din apelurile telefonice săptămânale. Ușor - ușor însă, mama ei
reușise cumva să o integreze pentru o perioadă scurtă într-un grup de fete de
vârsta ei, pe care le mituia cu dulciuri pentru a veni în fața blocului lor și a se
juca cu micuța ei Felicia, cam sălbatică pentru gusturile copiilor din capitală.
Nu fusese niciodată o fetiță populară în rândul colegilor și prietenilor ei până
aproape de liceu, când era eleva eminentă ce își ajută colegii să copieze de pe
foile ei pe la lucrările de control. Nu avusese prietene prea multe și prefera mai
degrabă să stea în preajma colegilor băieți vorbind despre diverse lucruri mai
interesante și de „oameni mari”, serioase, așa cum le considerau ei.
Când fata ajunse în clasa a XII-a însă, mama ei primise un job din partea
unei companii de produse cosmetice din Paris. Și, fără să stea pe gânduri, două
săptămâni mai târziu, scotea pe ușă valiza ticsită cu cărți și câteva haine.
Iartă-mă că te-am iubit - Ela E.H. carte .PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Iartă-mă că te-am iubit - Ela E.H. carte .PDF