Ispasire de Ian McEwan. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:237
- Limba:Română
Romanul a inspirat o ecranizare de exceptie, in regia lui Joe Wright, cu Keira Knightley, James McAvoy si Vanessa Redgrave in rolurile principale.
Inca din adolescenta, Briony Tallis isi da seama ca vrea sa abandoneze lumea himerelor pentru a scrie despre oamenii din jur si despre viata reala. Simtul exagerat al ordinii si dreptatii o impinge insa catre un act social gresit, de pe urma caruia vor avea de suferit cei dragi ei. La batrinete, ajunsa scriitoare de succes, Briony va medita la consecintele faptei sale, care o urmareste intreaga viata.
Fragment:
" Piesa – pentru care Briony concepuse afişele, programele şi biletele,
construise ghereta casieriei dintr-un paravan rabatabil, răstumat pe o parte,
şi căptuşise cutia pentru colectarea banilor cu hârtie creponată roşie – fusese
scrisă de ea într-o frenezie creatoare ce durase două zile, timp în care ratase
un mic dejun şi un prânz. Pregătirile fiind încheiate, nu mai avea altceva de
făcut decât să contemple versiunea finală şi să aştepte sosirea verişorilor din
îndepărtatul nord. Va avea numai o zi la dispoziţie pentru repetiţii, înainte de
venirea fratelui ei. Ici dătătoare de fiori, colo disperat de tristă, piesa depăna
o poveste de suflet, al cărei mesaj, expus într-un prolog rimat, era că iubirea
neconstruită pe o temelie de bun-simţ este sortită pieirii. Pasiunea nesăbuită
a eroinei, Arabella, pentru un conte străin depra-vat este pedepsită prin
ghinionul de a se îmbolnăvi de holeră tocmai când evadează impetuos, cu
alesul ei, într-un oraş de pe malul mării. Aban-donată de conte şi de aproape
toată lumea, ţintuită la pat într-o mansardă, Arabella îşi descoperă simţul
umorului. Fortuna îi mai acordă o şansă în persoana unui doctor scăpătat – de
fapt, un prinţ travestit, care s-a dedicat alinării suferinţei celor umili.
Tămăduită de el, Arabella alege de data asta cu înţelepciune şi este răsplătită
prin împăcarea cu famila, precum şi prin căsătoria cu prinţul medic, într-o „zi
vântoasă şi însorită de primăvară".
Doamna Tallis citi cele şapte pagini ale piesei Suferinţele Arabellei în
dormitor, în faţa oglinzii, cu braţul autoarei petrecut tot timpul pe după
umerii ei. Briony studie faţa mamei sale, înregis-trând orice umbră de emoţie
schimbătoare, iar Emily Tallis îi cânta în strună cu priviri alar-mate, chicote
vesele şi, la sfârşit, zărobete de recunoştinţă şi înţelepte aprobări din cap. îşi
luă fiica în braţe, şi-o aşeză în poală – ah, corpul acela fierbinte şi satinat pe
care şi-l mai amintea de când fusese bebeluş, dar care încă nu o pără-sise, nu
chiar – decretă că piesa era „uluitoare" şi se învoi numaidecât, cu un murmur
tumat în spirala strânsă a urechiuşei autoarei, ca respec-tivul adjectiv să
figureze pe afişul ce urma să fie plasat pe un şevalet, în holul de la intrare,
lângă casa de bilete.
Briony nu avea cum să-şi dea seama atunci că acela avea să fie
punctul culminant al între-gului proiect. Nimic din ceea ce s-a petrecut
ulterior nu i-a mai produs atâta satisfacţie; tot ce a mai urmat au fost visuri şi
frustrări. în amurgul de vară de după stingerea lămpii, exis-taseră momente
în care, ghemuită în deliciosul întuneric al patului ei cu baldachin, îşi iuţea
bătăile inimii cu ajutorul unor fantezii lumi-noase, pline de dorinţă, ele însele
mici piese de teatru, iar Leon era prezent în absolut toate. într-una din ele
faţa lui mare şi bună se crispa de durere văzând cum Arabella se cufundă în
singurătate şi disperare. Dar iată-l în alta, cu un cocteil în mănă, în cine ştie
ce bar monden al oraşului, lăudându-se unui grup de amici: Da, este sora
mea mai mică, Briony Tallis, scriitoarea, nu se poate să nu fi auzit de ea. în a
treia fantezie el îşi repezea entuziasmat pumnul în aer la căderea cortinei, cu
toate că nu exista nici o cortină, nu exista nici măcar posibilitatea unei
cortine. Piesa pe care o compusese nu era pentru verişori; era pentru frăţiorul
ei, pentru a-i sărbă-tori venirea, a-i stârni admiraţia şi a-l îndepărta de cardul
de iubite întâmplătoare, direcţionându-l spre o soţie potrivită, care avea să-l
convingă să se întoarcă la ţară şi care avea s-o roage dulce pe Briony să-i fie
domnişoară de onoare.
Era unul dintre copiii stăpâniţi de dorinţa de a poseda lumea aşa cum
era. în timp ce camera surorii ei mai mari era un talmeş-balmeş de cărţi
deschise, haine neîmpăturite, pat nefăcut, scru-miere pline, a lui Briony era
un altar închinat demonului ce-o stăpânea: ferma model răspăn-dită pe un
pervaz lat de fereastră era populată cu animalele obişnuite, dar toate
întoarse cu faţa în aceeaşi direcţie – către stăpâna lor ~, ca şi cum erau gata
să intoneze un imn, şi până şi găinile stăteau frumos aliniate. De fapt,
camera lui Briony cra unica încăperc ordonată din întregul cat de sus al casei.
Păpuşile cu spatele drept din pala-tele cu multe odăi păreau să aibă
instrucţiuni severe să nu atingă pereţii; diferitele figurine de mărimea unui
deget de pe măsuţa ei de toaletă -cowboys, pescuitori de perle, şoricei
umanoizi -îţi sugerau, prin şirurile drepte şi alinierea în adâncime, o armată
de voluntari în aşteptarea comenzilor. "
Inca din adolescenta, Briony Tallis isi da seama ca vrea sa abandoneze lumea himerelor pentru a scrie despre oamenii din jur si despre viata reala. Simtul exagerat al ordinii si dreptatii o impinge insa catre un act social gresit, de pe urma caruia vor avea de suferit cei dragi ei. La batrinete, ajunsa scriitoare de succes, Briony va medita la consecintele faptei sale, care o urmareste intreaga viata.
Fragment:
" Piesa – pentru care Briony concepuse afişele, programele şi biletele,
construise ghereta casieriei dintr-un paravan rabatabil, răstumat pe o parte,
şi căptuşise cutia pentru colectarea banilor cu hârtie creponată roşie – fusese
scrisă de ea într-o frenezie creatoare ce durase două zile, timp în care ratase
un mic dejun şi un prânz. Pregătirile fiind încheiate, nu mai avea altceva de
făcut decât să contemple versiunea finală şi să aştepte sosirea verişorilor din
îndepărtatul nord. Va avea numai o zi la dispoziţie pentru repetiţii, înainte de
venirea fratelui ei. Ici dătătoare de fiori, colo disperat de tristă, piesa depăna
o poveste de suflet, al cărei mesaj, expus într-un prolog rimat, era că iubirea
neconstruită pe o temelie de bun-simţ este sortită pieirii. Pasiunea nesăbuită
a eroinei, Arabella, pentru un conte străin depra-vat este pedepsită prin
ghinionul de a se îmbolnăvi de holeră tocmai când evadează impetuos, cu
alesul ei, într-un oraş de pe malul mării. Aban-donată de conte şi de aproape
toată lumea, ţintuită la pat într-o mansardă, Arabella îşi descoperă simţul
umorului. Fortuna îi mai acordă o şansă în persoana unui doctor scăpătat – de
fapt, un prinţ travestit, care s-a dedicat alinării suferinţei celor umili.
Tămăduită de el, Arabella alege de data asta cu înţelepciune şi este răsplătită
prin împăcarea cu famila, precum şi prin căsătoria cu prinţul medic, într-o „zi
vântoasă şi însorită de primăvară".
Doamna Tallis citi cele şapte pagini ale piesei Suferinţele Arabellei în
dormitor, în faţa oglinzii, cu braţul autoarei petrecut tot timpul pe după
umerii ei. Briony studie faţa mamei sale, înregis-trând orice umbră de emoţie
schimbătoare, iar Emily Tallis îi cânta în strună cu priviri alar-mate, chicote
vesele şi, la sfârşit, zărobete de recunoştinţă şi înţelepte aprobări din cap. îşi
luă fiica în braţe, şi-o aşeză în poală – ah, corpul acela fierbinte şi satinat pe
care şi-l mai amintea de când fusese bebeluş, dar care încă nu o pără-sise, nu
chiar – decretă că piesa era „uluitoare" şi se învoi numaidecât, cu un murmur
tumat în spirala strânsă a urechiuşei autoarei, ca respec-tivul adjectiv să
figureze pe afişul ce urma să fie plasat pe un şevalet, în holul de la intrare,
lângă casa de bilete.
Briony nu avea cum să-şi dea seama atunci că acela avea să fie
punctul culminant al între-gului proiect. Nimic din ceea ce s-a petrecut
ulterior nu i-a mai produs atâta satisfacţie; tot ce a mai urmat au fost visuri şi
frustrări. în amurgul de vară de după stingerea lămpii, exis-taseră momente
în care, ghemuită în deliciosul întuneric al patului ei cu baldachin, îşi iuţea
bătăile inimii cu ajutorul unor fantezii lumi-noase, pline de dorinţă, ele însele
mici piese de teatru, iar Leon era prezent în absolut toate. într-una din ele
faţa lui mare şi bună se crispa de durere văzând cum Arabella se cufundă în
singurătate şi disperare. Dar iată-l în alta, cu un cocteil în mănă, în cine ştie
ce bar monden al oraşului, lăudându-se unui grup de amici: Da, este sora
mea mai mică, Briony Tallis, scriitoarea, nu se poate să nu fi auzit de ea. în a
treia fantezie el îşi repezea entuziasmat pumnul în aer la căderea cortinei, cu
toate că nu exista nici o cortină, nu exista nici măcar posibilitatea unei
cortine. Piesa pe care o compusese nu era pentru verişori; era pentru frăţiorul
ei, pentru a-i sărbă-tori venirea, a-i stârni admiraţia şi a-l îndepărta de cardul
de iubite întâmplătoare, direcţionându-l spre o soţie potrivită, care avea să-l
convingă să se întoarcă la ţară şi care avea s-o roage dulce pe Briony să-i fie
domnişoară de onoare.
Era unul dintre copiii stăpâniţi de dorinţa de a poseda lumea aşa cum
era. în timp ce camera surorii ei mai mari era un talmeş-balmeş de cărţi
deschise, haine neîmpăturite, pat nefăcut, scru-miere pline, a lui Briony era
un altar închinat demonului ce-o stăpânea: ferma model răspăn-dită pe un
pervaz lat de fereastră era populată cu animalele obişnuite, dar toate
întoarse cu faţa în aceeaşi direcţie – către stăpâna lor ~, ca şi cum erau gata
să intoneze un imn, şi până şi găinile stăteau frumos aliniate. De fapt,
camera lui Briony cra unica încăperc ordonată din întregul cat de sus al casei.
Păpuşile cu spatele drept din pala-tele cu multe odăi păreau să aibă
instrucţiuni severe să nu atingă pereţii; diferitele figurine de mărimea unui
deget de pe măsuţa ei de toaletă -cowboys, pescuitori de perle, şoricei
umanoizi -îţi sugerau, prin şirurile drepte şi alinierea în adâncime, o armată
de voluntari în aşteptarea comenzilor. "
Ispasire de Ian McEwan. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Ispasire de Ian McEwan. Pdf