S-a intamplat intr-o toamna de Lisa Kleypas. citește online gratis romane de dragoste .pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:125
- Limba:Română
S-a intamplat la bal... acolo unde frumoasa, indrazneata, Lilian Bowman a aflat ca felul dezinvolt de a fi al americancelor nu era prea bine vazut. Iar cel care o dezaproba cel mai tare era snobul Marcus, Lordul Westcliff, cel mai vanat aristocrat din Londra. S-a intamplat in gradina... cand Marcus a luat-o in brate, Lilian a fost coplesita de o pasiune arzatoare pentru un barbat pe care nici macar nu-l placea.
S-a intamplat intr-o toamna... Marcus stia prea bine sa-si stapineasca emotiile, era o stanca de neclintit. Dar fiecare atingere a lui Lilian era o tortura placuta, cu fiecare sarut isi dorea mai mult. Si totusi, cum sa se gandeasca macar sa o ia de sotie, cand era atat de nepotrivita pentru el?
Fragment:
" Londra, 1843
Două tinere stăteau în pragul parfumeriei, împingîn- du-se nerăbdătoare una pe alta.
- Chiar trebuie să intrăm? întreba cea mai mică, cu accent american, parcă împotrivindu-se.
întotdeauna m-au plictisit de moarte locurile acestea, Lillian, în care tu stai şi miroşi parfumuri cu
orele...
- N-ai decît să rămîi în trăsură, cu servitoarea.
- E şi mai plictisitor! în plus, nu te pot lăsa singură nici o clipă. Fără mine dai imediat de vreun
necaz.
Fata mai înaltă a izbucnit în rîs şi a intrat în magazinul slab luminat. '
- Nu vrei să mă protejezi ca să nu dau de necaz. Pur şi simplu nu vrei să ratezi ceva.
- Din nefericire sînt slabe şansele de a găsi aventura într-un magazin de parfumuri, i-a răspuns
ea cu amărăciune.
Fetele au chicotit cînd au dat cu ochii de un bătrîn cu ochelari, aflat dincolo de tejgheaua din
stejar care se’întindea aproape pe toată lungimea magazinului.
- Eşti absolut sigură, domnişoară? Există oameni care cred că parfumul este magic. Şi că
anumite arome pot reînvia fantomele iubirilor trecute.
- Fantome? a repetat Daisy, intrigată, iar sora ei i-a replicat:
- Nu a spus-o. ad litteram, dragă. Parfumul nu poate trezi o fantomă. Şi nici nu poate fi cu
adevărat magic. E doar un amestec de particule aromate care călătoresc în receptorii olfactivi ai
nasului.
Domnul Phineas Nettle le privea cu interes pe cele două fete. Nici una dintre ele nu era
frumoasă în stil convenţional, deşi erau izbitoare datorită tenului roz, a părului des, negru şi al
trăsăturilor comune tuturor fetelor americane.
- Poftim, a făcut el semn spre peretele din spate, acoperit de rafturi. Sînteţi binevenite,
domnişoarelor...
- Bowman, a spus fata cea mare. Lillian şi Daisy Bowman. A privit spre femeia blondă şi
elegantă pe care o servea bătrînul, înţelegînd că nu le putea oferi deocamdată ajutorul lui.
în timp ce clienta cea nehotărîtă ezita între o mulţime de parfumuri pe care i ie prezentase
Nettle, cele două fete căutau prin rafturi, scotocind printre parfumuri, pomezi, creme, săpunuri şi
alte produse pentru frumuseţe. Se găseau acolo uleiuri de baie în sticluţe rotunde, cutii metalice
cu creme din diferite plante şi cutiuţe cu pastile violet pentru împrospătarea respiraţiei. Pe rafturile
de jos erau adevărate comori: lumînări parfumate, săculeţi cu săruri, boluri cu potpourri-uri şi
borcane minuscule cu balsamuri. Neţtle a observat că Daisy, cea mai mică dintre surori, privea
totul fără prea mare entuziasm, spre deosebire de Lillian, care se oprise în faţa unui raft cu arome
pure. De trandafiri, oleandru, iasomie, bergamote şi cîte şi mai cîte. Ridica sticluţele de culoarea
ambrei, le deschidea cu grijă şi inspira.
într-un final, femeia blondă a ales unul dintre parfumuri şi a ieşit. Clopoţelul de deasupra uşii a
sunat vesel atunci cînd aceasta s-a închis.
Lillian, care se întorsese să o privească pe femeia care pleca, a murmurat gînditoare:
- Mă întreb de ce majoritatea blondelor miros a ambră...
- Te referi la parfumul pe care îl folosesc? a întrebat-o Daisy.
- Nu. Aşa le miroase pielea. A ambră şi cîteodată a miere.
- Ce vrei să spui? a întrebat-o amuzată sora ei mai mică. Oamenii nu miros a nimic, cu excepţia
celor care au nevoie urgentă de o baie.
- Ba au miros, să ştii, i-a spus Lillian. Fiecare are mirosul lui... nu-mi spune că nu ai observat.
Pielea unora miroase a migdală, unii miros a violete, în timp ce alţii...
- Alţii miros a prune, a sevă de palmier sau a fîn proaspăt cosit, a adăugat Nettle.
Lillian l-a privit cu satisfacţie:
- Exact aşa este!
Nettle şi-a scos ochelarii şi i-a şters cu grijă, timp în care îşi punea în gînd zeci de întrebări. Era
oare posibil? Oare fata aceasta putea într-adevăr să distingă ^mirosul intrinsec al fiecărei
persoane? El putea, dar acesta era un dar rar şi nu auzise de vreo femeie care să-l fi avut.
Lillian a scos din gentuţa cu mărgele pe care o avea la încheietură o hîrtie împăturită şi s-a
apropiat de el.
- Am aici formula unui parfum, dar nu sînt sigură în privinţa proporţiilor ingredientelor. Aţi
putea să mi-l preparaţi?
Nettle a desfăcut hîrtia şi a citit lista, ridicînd uşor o sprinceană.
- E o combinaţie neconvenţională, dar foarte interesantă. Este destul de reuşită, după părerea
mea. A privit- o cu interes. Pot să te întreb Gum ai obţinut această formulă, domnişoară
Bowman? "
S-a intamplat intr-o toamna... Marcus stia prea bine sa-si stapineasca emotiile, era o stanca de neclintit. Dar fiecare atingere a lui Lilian era o tortura placuta, cu fiecare sarut isi dorea mai mult. Si totusi, cum sa se gandeasca macar sa o ia de sotie, cand era atat de nepotrivita pentru el?
Fragment:
" Londra, 1843
Două tinere stăteau în pragul parfumeriei, împingîn- du-se nerăbdătoare una pe alta.
- Chiar trebuie să intrăm? întreba cea mai mică, cu accent american, parcă împotrivindu-se.
întotdeauna m-au plictisit de moarte locurile acestea, Lillian, în care tu stai şi miroşi parfumuri cu
orele...
- N-ai decît să rămîi în trăsură, cu servitoarea.
- E şi mai plictisitor! în plus, nu te pot lăsa singură nici o clipă. Fără mine dai imediat de vreun
necaz.
Fata mai înaltă a izbucnit în rîs şi a intrat în magazinul slab luminat. '
- Nu vrei să mă protejezi ca să nu dau de necaz. Pur şi simplu nu vrei să ratezi ceva.
- Din nefericire sînt slabe şansele de a găsi aventura într-un magazin de parfumuri, i-a răspuns
ea cu amărăciune.
Fetele au chicotit cînd au dat cu ochii de un bătrîn cu ochelari, aflat dincolo de tejgheaua din
stejar care se’întindea aproape pe toată lungimea magazinului.
- Eşti absolut sigură, domnişoară? Există oameni care cred că parfumul este magic. Şi că
anumite arome pot reînvia fantomele iubirilor trecute.
- Fantome? a repetat Daisy, intrigată, iar sora ei i-a replicat:
- Nu a spus-o. ad litteram, dragă. Parfumul nu poate trezi o fantomă. Şi nici nu poate fi cu
adevărat magic. E doar un amestec de particule aromate care călătoresc în receptorii olfactivi ai
nasului.
Domnul Phineas Nettle le privea cu interes pe cele două fete. Nici una dintre ele nu era
frumoasă în stil convenţional, deşi erau izbitoare datorită tenului roz, a părului des, negru şi al
trăsăturilor comune tuturor fetelor americane.
- Poftim, a făcut el semn spre peretele din spate, acoperit de rafturi. Sînteţi binevenite,
domnişoarelor...
- Bowman, a spus fata cea mare. Lillian şi Daisy Bowman. A privit spre femeia blondă şi
elegantă pe care o servea bătrînul, înţelegînd că nu le putea oferi deocamdată ajutorul lui.
în timp ce clienta cea nehotărîtă ezita între o mulţime de parfumuri pe care i ie prezentase
Nettle, cele două fete căutau prin rafturi, scotocind printre parfumuri, pomezi, creme, săpunuri şi
alte produse pentru frumuseţe. Se găseau acolo uleiuri de baie în sticluţe rotunde, cutii metalice
cu creme din diferite plante şi cutiuţe cu pastile violet pentru împrospătarea respiraţiei. Pe rafturile
de jos erau adevărate comori: lumînări parfumate, săculeţi cu săruri, boluri cu potpourri-uri şi
borcane minuscule cu balsamuri. Neţtle a observat că Daisy, cea mai mică dintre surori, privea
totul fără prea mare entuziasm, spre deosebire de Lillian, care se oprise în faţa unui raft cu arome
pure. De trandafiri, oleandru, iasomie, bergamote şi cîte şi mai cîte. Ridica sticluţele de culoarea
ambrei, le deschidea cu grijă şi inspira.
într-un final, femeia blondă a ales unul dintre parfumuri şi a ieşit. Clopoţelul de deasupra uşii a
sunat vesel atunci cînd aceasta s-a închis.
Lillian, care se întorsese să o privească pe femeia care pleca, a murmurat gînditoare:
- Mă întreb de ce majoritatea blondelor miros a ambră...
- Te referi la parfumul pe care îl folosesc? a întrebat-o Daisy.
- Nu. Aşa le miroase pielea. A ambră şi cîteodată a miere.
- Ce vrei să spui? a întrebat-o amuzată sora ei mai mică. Oamenii nu miros a nimic, cu excepţia
celor care au nevoie urgentă de o baie.
- Ba au miros, să ştii, i-a spus Lillian. Fiecare are mirosul lui... nu-mi spune că nu ai observat.
Pielea unora miroase a migdală, unii miros a violete, în timp ce alţii...
- Alţii miros a prune, a sevă de palmier sau a fîn proaspăt cosit, a adăugat Nettle.
Lillian l-a privit cu satisfacţie:
- Exact aşa este!
Nettle şi-a scos ochelarii şi i-a şters cu grijă, timp în care îşi punea în gînd zeci de întrebări. Era
oare posibil? Oare fata aceasta putea într-adevăr să distingă ^mirosul intrinsec al fiecărei
persoane? El putea, dar acesta era un dar rar şi nu auzise de vreo femeie care să-l fi avut.
Lillian a scos din gentuţa cu mărgele pe care o avea la încheietură o hîrtie împăturită şi s-a
apropiat de el.
- Am aici formula unui parfum, dar nu sînt sigură în privinţa proporţiilor ingredientelor. Aţi
putea să mi-l preparaţi?
Nettle a desfăcut hîrtia şi a citit lista, ridicînd uşor o sprinceană.
- E o combinaţie neconvenţională, dar foarte interesantă. Este destul de reuşită, după părerea
mea. A privit- o cu interes. Pot să te întreb Gum ai obţinut această formulă, domnişoară
Bowman? "
S-a intamplat intr-o toamna de Lisa Kleypas. citește online gratis romane de dragoste .pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
S-a intamplat intr-o toamna de Lisa Kleypas. citește online gratis romane de dragoste .pdf