Hainish • 5 • Lumii îi spuneau pădure .PDF📚


Hainish • 5 • Lumii îi spuneau pădure .PDF
Vizualizări:017-02-2022Post by User
Lumii îi spuneau pădure, online gratis .PDF

Lumii îi spuneau pădure (1976) (titlu original The Word for World Is Forest) este un roman științifico-fantastic scris de Ursula K. Le Guin, bazat pe nuvela din 1972 care a primit Premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă în 1973. Cartea face parte din Ciclul Hainish. În limba română a apărut la Editura Mondial în 1993.

  • Precomanda cu livrare din 18 februarie 2022
  • Câștigător al premiului HUGO
  • Finalist al premiilor NEBULA & LOCUS
   
Planeta Athshe era un paradis ai cărui locuitori erau binecuvântați cu o înțelegere mistică a vieții. Însă existența pașnicilor athsheeni se schimbă pentru totdeauna când lumea lor este invadată de yeomenii cei însetați de sânge, căci sunt reduși la statutul unor sclavi aflați la cheremul unor stăpâni nemilostivi. Iar disperarea îi împinge să se revolte.

Numai că violența ajunge să amenințe înseși principiile de bază ale societății lor, pervertindu-le credințele și modul de viață. Și, de îndată ce comit prima crimă, își dau seama că au pornit pe un drum fără întoarcere.

   „Le Guin scrie într-un stil direct și captivant despre ființe care simt că sunt sfâșiate de forțele uriașe care acționează în societate – fie ele tehnologice, politice sau economice – și care luptă cu mult curaj să își păstreze integritatea.“

The New York Times Book Review

   
„Asemenea tuturor marilor scriitori, Ursula K. Le Guin creează lumi imaginare care reușesc să ne vindece și să ne ajute să ne întoarcem, cu inimile ușoare, în universul nostru.“
The Boston Globe

„― Uneori apare un zeu, rosti Selver. El aduce un fel nou de a face un lucru sau un lucru nou care să fie făcut. Un fel nou de a cânta sau un fel nou de moarte. El îl aduce peste podul care leagă vremea-visului de vremea-lumii. După ce a făcut-o, așa rămâne. Nu poți lua lucruri ce există în lume și să încerci să le trimiți înapoi în vis, să le ții în interiorul visului, cu ziduri și amăgiri. Asta e o nebunie. Ceea ce este este. Acum, nu are rost să pretindem că nu știm cum să ne ucidem unul pe celălalt.“

Fragment:

" În clipa trezirii, în mintea căpitanului Davidson își făcură  apariția două evenimente ale zilei precedente. Căpitanul  rămase întins în întuneric și le privi pentru o vreme. Unul  era bun: sosise transportul cel nou de femei. Să nu-ți vină să  crezi! Erau acolo, în Centralville, la douăzeci și șapte de ani-lu mină de Pământ cu NAFAL-ul și la patru ore de zbor până la  Tabăra Smith, transport de femele pentru împerechere al  coloniei Noul Tahiti, sănătoase și curate, 212 capete de stoc  uman a-ntâia. Sau, oricum, destul de bun. Cel de-al doilea  eveniment era mai prost: un raport din Insulele Sterpe des pre recolte slabe, eroziuni masive, o alunecare de teren... 


Și rul de 212 femeiuști pieptoase, bune de iubit, îi dispăru din  minte atunci când își imagină ploaia ce turna pe pământul  arat, transformându-l în noroi, apoi subțiind noroiul într-o zeamă roșie care curgea peste stânci, în marea șfichiuită de  ploaie. Eroziunea începuse înainte ca el să plece de pe Insu lele Sterpe pentru a prelua conducerea taberei Smith și, fiind  dotat cu o memorie vizuală excepțională, de tipul denumit  eidetic, și-o reamintea acum perfect. Se părea că barosanul  ăla, Kees, avusese dreptate; în locurile unde intenționai să  organizezi ferme trebuia să lași mulți copaci în picioare.


 Cu  toate acestea, Davidson nu reușea să înțeleagă de ce o fermă  de soia trebuia să piardă atâta teren prețios pentru copaci,  dacă solul era întreținut cu adevărat științific. În Ohio nu era  așa; dacă voiai porumb, plantai porumb și nu risipeai terenul  cu pomi și alte chestii. Terra era însă o planetă îmblânzită,  pe când Noul Tahiti, nu. De aceea se găsea Davidson acolo, ca  să-l îmblânzească. Dacă din Insulele Sterpe nu mai rămăsese  acum decât piatră, la gunoi cu ele; încep iarăși, pe altă insulă  și te străduiești să iasă mai bine. Nu putem da greș, noi sun-tem Oameni. O să înveți tu imediat ce-nseamnă asta, planetă  nenorocită, gândi Davidson și rânji în obscuritatea barăcii,  deoarece îi plăceau înfruntările. Oameni Gânditori; gândi  Femei, și șirul de figurine începu să i se perinde prin minte,  zâmbind și legănându-se. "


  • Ghid de descărcare!
  • Hainish • 5 • Lumii îi spuneau pădure .PDF

    Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾



    Recenzii și comentarii!
    Comentează
    Introduceți codul de pe imagine:*
    Кликните на изображение чтобы обновить код, если он неразборчив