Victor Hugo- MIZERABILII carte .PDF📚


Victor Hugo- MIZERABILII carte .PDF
Vizualizări:010-12-2021Post by User
Victor Hugo- MIZERABILII
Titlu original ,,Les Misérables,, 

   Mizerabilii (în franceză Les Misérables) este cel mai celebru roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum și o adevărată frescă socială, denunțând, printre alte, puritanismul ipocrit al societății secolului al XIX-lea.

   Bătălia de la Waterloo și înfrangerea lui Napoleon, Parisul cuprins de frămîntari sociale, baricadele revoluționarilor, ocnele răsunînd de vaietele condamnaților, personaje care fac istorie – Fantine, Cosette, Jean Valjean, Gavroche –, într-un roman în care se împletesc dragostea și ura, setea de răzbunare și iertarea, tragismul și violenta, istoria și legenda.
   De la nefericita recidivă a ocnasului Jean Valjean la răscumpararea greșelilor acestuia, de la copilăria îngrozitoare a Cosettei la povestea ei de iubire cu Marius, de la figura sacrificială a lui Fantine la sinistrul Javert, romanul analizează esența binelui și a răului și ne servește o lecție de umanitate.
„Am nimicit fatalitatea umana, scria Hugo, condamn sclavia, alung saracia, instruiesc ignoranta, vindec bolile, luminez noaptea, urasc ura […] Asta sunt si de-asta am scris Mizerabilii.“


 CENTENAR VICTOR HUGO
1802-l885

Omagierea Centenarului VICTOR HUGO prin reeditarea
romanului Les Misérables în versiune românească are valoarea
unei recunoaşteri: fidelitatea nedezminţită a cititorilor de
pretutindeni faţă de generozitatea reconfortantă a acestei cărţi
despre care Victor Hugo scria, cu zece zile înainte de publicarea
primei părţi: „Convingerea mea este că această carte va fi una
din principalele culmi ale operei mele dacă nu principala.”1
În anul 1862 cînd apărea la Paris romanul Les Misérables, Victor
Hugo devenise, pentru conştiinţa literară a Europei, imaginea
emblematică, a Poetului interogînd misterul vieţii, gînditorul
solitar de pe insula Guernesey în conversaţie cu valurile şi
vînturile Oceanului şi rivalizînd cu vocea lui puternică, „statuia
Meditaţiei în mers”, cum îl vedea Baudelaire. Geniu universal,
capabil să zugrăvească totul, palatele şi colibele, sentimentele
de tandreţe şi cele de cruzime, afecţiunile limitate ale familiei şi
mila universală, graţia vegetalului şi miracolele arhitecturii, tot
ce e mai blînd şi tot ce există mai oribil, „un geniu fără
frontiere”, Victor Hugo manifesta în marile sale creaţii din anii
exilului „curiozitatea unui Oedip obsedat de nenumăraţi
Sfincşi”, scria cu excepţională penetraţie Baudelaire în 1861, într-
un celebru şi mereu actual articol publicat în Revue fantaisiste
Trecuse peste un sfert de secol de la apariţia primelor romane
ale lui Victor Hugo. Le Dernier Jour d’un condamné apăruse în
1829, Notre-Dame de Paris în 1831, Claude Gueux în 1834. În acest
răstimp avusese loc marea revoluţie romanescă balzaciană,
romanul modern îşi afirmase cu autoritate noua sa demnitate
poetică, de gen proteic apt să reprezinte realitatea



1. Citat de Jean Pommier, Premiers pas dans l'étude des „Misérables”, în
Hommage á Victor Hugo, Faculté des lettres de Strasbourg, 1962, p. 37.
2. Charles Baudelaire, Réflexions sur quelques-uns de mes contemporains.
Victor Hugo, în Oeuvres complètes, Coll. „Bibliothèque de la Pléiade”, NRF, Paris,
Gallimard, 1961, pp. 701-713.



contemporană în cotnplexitatea ei, Balzac, Stendhal şi Flaubert
îi stabiliseră natura, forma şi structura, trasînd şi căile evoluţiei
lui viitoare.

După ce îşi exprimase superlativ, încă din cele patru „livres-
frères” din deceniul al patrulea (Les Feuilles d’automne, Les

Chants du crépuscule, Les Voix intérieures, Les Rayons et les
Ombres), şi mai ales în capodoperele poetice ale exilului
(Chátiments, Les Contemplations, La Légende des Siècles), vocaţia
esenţială de poet, după viu contestata carieră de autor
dramatic, înscrisă între zgomotoasa bătălie pentru Hernani din
anul fierbinte 1830 şi eşecul dramei Les Burgraves (1843), Victor
Hugo se întorcea la roman cu grandiosul edificiu romanesc Les
Misérables, „poem mai degrabă decît roman”, „un roman
construit în maniera unui poem”, oferind „într-o fuziune
indefinisabilă bogatele elemente consacrate în general unor
opere speciale (sensul liric, sensul epic, sensul filozofic)”, cum
scria tot Baudelaire în cronica despre roman1

, operă romantică
prin excelenţă, dar încărcată de realitate şi puternic ancorată
în epocă: în 1862, umbra lui Balzac, dispărut în 1850, „plana
asupra romanului francez”2
.

Impregnat de filosofie ca toate operele scrise după marea criză
provocată de pierderea fiicei sale preferate Léopoldine, înecată
în Sena împreună cu soţul ei în 1843, şi de dureroasa experienţă
a exilului, în „vremea contemplaţiei”3

, vremea marilor întrebări
despre destinul omului în lume, despre viaţă şi moarte, despre
bine şi rău, romanul Les Misérables era traversat de acelaşi suflu
umanitar ca poemele milei universale, Melancholia sau Pauvres
gens, scrise în acei ani de intensă meditaţie, de încrederea
generoasă în bunătatea nativă a omului şi în posibilitatea de a
se înălţa în demnitate pe care o mărturiseau poemele filosofice
din „marea piramidă” poetică hugoliană, volumul liric Les
Contemplations, de credinţa profetică în progres pe care o
proclama volumul epic La Légende des Siècles.


1. Ibidem. pp. 789-790.
2. Michel Raimond, Le Roman depuis la Révolution, Collection U, Paris, Armand
Colin, 1967, p. 75.
3. Cf. Jean Gaudon, Le Temps de la contemplation, Paris, Flammarion, 1969.
 

Vastă frescă socială începută încă din 1845, sub titlul Les
Misères, şi elaborată printr-un îndelungat efort creator, „poem
al conştiinţei umane”, cum îl numea însuşi Victor Hugo în
capitolul din roman intitulat Une tempête sous un crâne, epopee
umanitară şi spiritualistă avînd ca subiect regenerarea unei
conştiinţe care urcă din tenebre la lumină, pledoarie pentru
nefericiţii care suferă de mizerie şi pe care mizeria îi
dezonorează, Les Misérables a cunoscut încă de la apariţie un
succes imens, fiind opera care a contribuit cel mai mult la gloria
populară, imediată şi durabilă, a lui Victor Hugo, în ciuda
rezervei deferente a romancierilor din filiaţia realistă, Flaubert,
fraţii Goncourt, Zola, sau a esteţilor „artei pentru artă”1
Прочитать
  • Ghid de descărcare!
  • Victor Hugo- MIZERABILII carte .PDF

    Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾



    Recenzii și comentarii!
    Comentează
    Introduceți codul de pe imagine:*
    Кликните на изображение чтобы обновить код, если он неразборчив