5 idei din cartea 21 de lecții pentru secolul XXI

1. Educația trebuie să ne arate cum să navigăm printre informații, iar nu să ne ofere mai multe informații.
2. Cine deține controlul asupra datelor câștigă.
3. Oamenii gândesc mai degrabă în povești decât în fapte. Cu cât povestea este mai simplă, cu atât mai bine.
4. 21 Lecții pentru secolul 21 este împărțită în 21 de capitole, organizate în cinci părți. Partea I: Provocarea tehnologică – afirmă că inteligența artificială și mecanizarea vor schimba radical natura muncii umane.
5. Partea II: Provocarea politică – analizează apariția unei comunități globale, identificând diferite moduri în care interesele locale au împărțit omenirea.
6. Partea a III-a: Disperare și speranță – descrie potențialele conflicte și ne propune să ne protejăm împotriva acestor amenințări, fiind umili și sceptici atât în privința dogmatismului religios, cât și cel secular.
7. Partea a IV-a: Adevăr – explică faptul că proliferarea informațiilor nefiltrate subminează capacitatea noastră de a detecta adevărurile de fapt și morale.
8. Partea V: Reziliența – sugerează că trebuie mai întâi să ne înțelegem pe noi înșine, să învățăm să gândim critic, mai degrabă decât să aderăm la orice doctrină.

Rezumat 21 de lecții pentru secolul XXI

Întrebările la care nu poți răspunde sunt de obicei mult mai bune pentru tine decât răspunsurile pe care nu le poți pune la îndoială.

Morala nu înseamnă „respectarea poruncilor divine”. Înseamnă „reducerea suferinței”. Prin urmare, pentru a acționa moral, nu este nevoie să credeți în niciun mit sau poveste. Trebuie doar să dezvolțați o profundă apreciere a suferinței.
 
Este nevoie de mult curaj pentru a lupta împotriva prejudecăților și regimurilor opresive, dar este nevoie de un curaj și mai mare pentru a admite ignoranța și a te aventura în necunoscut. Educația laică ne învață că, dacă nu știm ceva, nu ar trebui să ne fie frică să ne recunoaștem ignoranța și să căutăm noi dovezi. Chiar dacă credem că știm ceva, nu ar trebui să ne fie frică să ne îndoim de opiniile noastre și să ne verificăm din nou. Mulți oameni se tem de necunoscut și doresc răspunsuri clare pentru fiecare întrebare. Frica de necunoscut ne poate paraliza mai mult decât orice tiran.
 
Oamenii gândesc mai degrabă în povești decât în fapte, numere sau ecuații, iar cu cât povestea este mai simplă, cu atât mai bine.
 
Nu ar trebui să subestimăm niciodată prostia umană. Atât la nivel personal, cât și la nivel colectiv, oamenii sunt predispuși să se angajeze în activități autodistructive.

      În secolul XXI datele vor fi bunul cel mai de preț, eclipsând atât pământul, cât și mașinile, iar politica va fi o luptă pentru controlul asupra fluxului datelor. (…) Cursa pentru obținerea datelor a început deja, iar în fruntea ei se află giganți ai datelor ca Google, Facebook, Baidu și Tencent. Până în prezent, acești giganți par să fi adoptat modelul de afaceri al „comercianților de atenție”. Ne captează atenția oferindu-ne informații, servicii și divertisment gratuite, după care ne vând atenția agenților de publicitate. Totuși, giganții datelor țintesc probabil mult mai sus decât orice comerciant de atenție anterior. Adevărata lor activitate nu este nici pe departe vânzarea reclamelor. Mai degrabă, captându-ne atenția, reușesc să adune un volum imens de date despre noi, care valorează mai mult decât orice câștiguri de publicitate. Noi nu suntem clienții lor – suntem produsul lor. (…) În prezent, oamenii își oferă bucuroși bunul cel mai de preț – datele personale – în schimbul unor servicii gratuite de e-mail și al filmulețelor amuzante cu pisici. Seamănă oarecum cu triburile africane și amerindiene care, fără să-și dea seama, le-au vândut imperialiștilor europeni țări întregi pe mărgele colorate și podoabe ieftine.

Yuval Harari în ‘21 de lecții pentru secolul XXI’

     Mulți experți în pedagogie susțin că școlile ar trebui să înceapă să predea „cei patru C” – gândire critică, comunicare, colaborare și creativitate. În linii mari, școlile ar trebui să reducă rolul abilităților tehnice și să pună accentul pe activități general necesare în viață. Cea mai importantă dintre toate va fi abilitatea de a face față schimbării, de a învăța lucruri noi și de a-ți păstra echilibrul mintal în situații neobișnuite.Ca să țineți pasul cu lumea anului 2050, va trebui nu numai să inventați idei și produse noi – mai presus de orice, va trebui să vă reinventați la nesfârșit.

Yuval Harari în ‘21 de lecții pentru secolul XXI’

     Oamenii gândesc mai curând în povești decât fapte, cifre sau ecuații și, cu cât povestea este mai simplă, cu atât mai bine.

Vom învăța să proiectăm creiere, să prelungim viața și să ucidem gânduri după bunul nostru plac. Nimeni nu știe care vor fi consecințele. Oamenii s-au priceput dintotdeauna mult mai bine să inventeze instrumente decât să le folosească în mod chibzuit.

    S-a dovedit că toate alegerile noastre, de la mâncare la parteneri, nu se datorează unui liber-arbitru misterios, ci mai curând câtorva miliarde de neuroni care calculează probabilități într-o fracțiune de secundă. Mult lăudata „intuiție omenească” este în realitate „recunoaștere de tipare”.

      Homo sapiens pur și simplu nu este făcut să fie satisfăcut. Fericirea omului depinde nu atât de condițiile obiective, cât de propriile așteptări. Însă așteptările tind să se adapteze la condiții, inclusiv la condiția altor oameni. Când situația se îmbunătățește, așteptările cresc, și, drept urmare, e posibil ca și în urma unor îmbunătățiri semnificative ale condițiilor să fim la fel de

nemulțumiți ca înainte.

      Dacă privim lucrurile prin prisma datelor noastre științifice, toate textele sfinte au fost scrise de niște homo sapiens

cu imaginație bogată. Ele sunt doar povești inventate de strămoșii noștri cu scopul de a legitima diverse norme sociale și structuri politice. (…) Pentru laici, moralitatea și înțelepciunea nu au pogorât din cer la un moment dat. Mai curând, moralitatea și înțelepciunea sunt moștenirea naturală a tuturor oamenilor. (…) În loc să ne rugăm pentru minuni, ar trebui să întrebăm ce putem face pentru a ajuta.

    Oamenii controlează lumea deoarece pot coopera mai bine decât orice animal, și pot

coopera atât de bine întrucât cred în ficțiuni. Prin urmare, poeții, pictorii și dramaturgii sunt cel puțin la fel de importanți ca soldații și inginerii. Oamenii pornesc la război și construiesc catedrale deoarece cred în Dumnezeu, și cred în Dumnezeu fiindcă au citit poeme despre Dumnezeu, fiindcă au văzut imagini cu Dumnezeu și fiindcă au fost fascinați de piesele de teatru despre Dumnezeu.

Universul nu îmi conferă mie sens. Eu confer sens universului. Aceasta este vocația mea cosmică. Eu nu am o soartă sau o dharma fixă. Sunt liber să-mi creez propria soartă.