Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. Pdf📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:129
- Limba:Română
Sa stai pe margine poate fi un avantaj.
Dar vine o vreme cand trebuie sa intri in ring.
Primul an de liceu e cel mai greu.
Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii.
Sa cresti mare e mai complicat decat ti-ai imaginat vreodata.
Dar vine o vreme cand trebuie sa intri in ring.
Primul an de liceu e cel mai greu.
Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii.
Sa cresti mare e mai complicat decat ti-ai imaginat vreodata.
Jurnalul unui adolescent timid a facut senzatie la aparitie, dobandind statutul de carte cult, vanata asiduu de adolescenti. - The New York Times
Intra in lumea lui!
Aflat in pragul adolescentei, Charlie se hotaraste sa-si povesteasca viata unui prieten imaginar, caruia ii trimite o serie de scrisori intime.
Prins intre dorinta de a-si trai viata si tendinta de a fugi de ea, Charlie, se trezeste obligat sa exploreze un teritoriu pana acum necunoscut. Acela al primelor intalniri si al casetelor cu compilatii, al problemelor de familie si al prietenilor adevarati. Si cauta neincetat „melodia perfecta" a unei „calatorii perfecte" in care „sa se simta infinit".
O poveste despre trecerea de la copilarie la adolescenta in traditia celebrului De veghe in lanul de secara. Reflectiile lui Charlie asupra vietii, dragostei si prieteniei sunt profunde si induiosatoare, iar vocea narativa are o muzicalitate aparte. - USA Today
Stephen Chbosky a scris si a regizat adaptarea pentru ecran a romanului sau de debut, Jurnalul unui adolescent timid, un adevarat fenomen literar. Nascut in Pittsburgh, Pennsylvania, Stephen Chbosky a urmat cursul de scenaristica de la University of Southern California.
Fragment:
"Dragă prietene,
A fost una din zilele alea în care nu m-a deranjat să mă duc la școală, pentru că vremea era foarte
frumoasă. Cerul era acoperit de nori, iar aerul parcă era o baie călduță. Nu cred că m-am mai simțit
vreodată așa de curat. Când am ajuns acasă, a trebuit să tund gazonul ca să-mi primesc banii de buzunar,
și nu m-a deranjat niciun pic. Am ascultat muzică și am savurat ziua și mi-am amintit lucruri. Lucruri ca
plimbatul prin cartier și privitul la case și la peluze și la copacii multicolori și mulțumindu-mă cu asta.
Nu știu nimic despre Zen sau lucrurile pe care chinezii sau indienii le fac ca parte a religiei lor, dar
una dintre fetele de la petrecere, cele cu tatuaje și inele prinse în buric, a trecut la budism din iulie. Nu
prea vorbește despre multe chestii în afară de cât de scumpe sunt țigările. O văd în pauza de prânz
uneori, fumând împreună cu Patrick și Sam. O cheamă Mary Elizabeth.
Mary Elizabeth mi-a spus că ideea cu Zen e că te face să fii conectat cu toate lucrurile din lume.
Ești parte din copaci, iarbă și câini. Lucruri de genul ăsta. Chiar mi-a explicat cum tatuajul ei exprimă
acest lucru, dar nu-mi amintesc în ce mod. Prin urmare, cred că Zen este o zi ca asta, când ești o parte a
aerului și îți amintești lucruri.
Printre altele, îmi amintesc cum copiii obișnuiau să joace un joc. Iei o minge de fotbal sau ceva de
genul ăsta, și mingea e la unul dintre jucători și toți ceilalți copii încearcă să-i ia mingea acelui băiat.
Apoi, cine intră în posesia mingii aleargă cu ea și copiii încearcă să i-o ia. Asta poate continua ore în șir.
Niciodată n-am prea înțeles rostul acestui joc, dar fratelui meu îi plăcea mult. Nu-i plăcea așa mult să
alerge cu mingea, dar îi plăcea să-i atace pe cei care o aveau. Copiii numeau jocul „mânjește-l pe
poponar”. Nu m-am gândit serios la ce înseamnă asta până acum.
Patrick mi-a spus povestea despre el și Brad. Acum înțeleg de ce Patrick nu s-a supărat pe Brad la
petrecerea de revedere pentru că a dansat cu o fată. Când erau amândoi în primii ani de liceu, Patrick și
Brad s-au dus la o petrecere împreună cu restul băieților. Patrick chiar era un băiat popular înainte ca
Sam să-i cumpere niște muzică bună.
Patrick și Brad s-au îmbătat cam tare la petrecere. De fapt, Patrick mi-a spus că Brad s-a prefăcut că
e mult mai beat decât era în realitate. Stăteau la subsol cu o fată pe care o chema Heather, iar când ea s-a
dus la baie, Brad și Patrick au rămas singuri. Patrick a spus că a fost jenant și excitant pentru amândoi.
— Ești în clasa domnului Brosnahan, așa e?
— Ai fost vreodată la un spectacol cu lumini laser al trupei Pink Floyd?
— Bere înainte de spirtoase. Niciodată nu mi-a fost mai rău. "
Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. Pdf
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. Pdf