Tom Egeland - Paznicii legamantului. carte PDF📚
- Autor:
- Categoria:
- Nr. de pagini:456
- Limba:Română
Vai, cum îmi mai tremură mâinile! Degetele-mi noduroase seamănă mai degrabă cu niște gheare de vultur. Unghiile îmi sunt rupte și respingătoare. Fiece răsuflare care-mi iese din piept e un
horcăit șuierător.
Ochii mei, care zăreau pe vremuri uliul zburând sus pe cer, dincolo de nori, sau un stindard în vârful catargului unei corăbii la orizont, sunt acum întemnițați într-o ceață veșnică. Doar când mă aplec și îi apropii de foaie reușesc să întrezăresc rândurile de cerneală, ce par să înșire cuvinte. Aud vârful penei scârțâind pe pergament și recunosc mirosul de tanin. Așa este când trebuie să înduri această moarte lentă care este bătrânețea.
Fragment :
" Dar în anii lui târzii, pe Olav l-a învins căința. S-a rugat la zeul lui
să-i dea iertarea. Zeul lui nu punea niciun preț pe onoarea câștigată
în luptă. În schimb, când slujitorii ăstui zeu își împreunau mâinile
către el cerșind iertarea, le ștergea imediat păcatele care-i chinuiau
atât de mult. Ce amăgire! Nu-l înțeleg pe zeul ăsta mincinos și nici
pe sfântul său fiu. De aceea aduc încă ofrande lui Odin și lui Thor. Și
lui Bragi, zeul poeților și al scalzilor. Mi se spune Bård Scaldul. Dar
niciunul dintre cântecele mele n-a fost așternut în scris; ele trăiesc
mai departe pe buzele altora.
Stau aici în mănăstire de vreo douăzeci de ani, și toți se poartă
frumos cu mine. Mă consideră un sfânt, pentru că am fost apropiat
de regele Olav și de egipteanul Asim. Amândoi se odihnesc acum în
mormântul tainic al lui Asim, alături de comoara și de papirusurile pe
care doar egipteanul le putea citi. "
horcăit șuierător.
Ochii mei, care zăreau pe vremuri uliul zburând sus pe cer, dincolo de nori, sau un stindard în vârful catargului unei corăbii la orizont, sunt acum întemnițați într-o ceață veșnică. Doar când mă aplec și îi apropii de foaie reușesc să întrezăresc rândurile de cerneală, ce par să înșire cuvinte. Aud vârful penei scârțâind pe pergament și recunosc mirosul de tanin. Așa este când trebuie să înduri această moarte lentă care este bătrânețea.
Fragment :
" Dar în anii lui târzii, pe Olav l-a învins căința. S-a rugat la zeul lui
să-i dea iertarea. Zeul lui nu punea niciun preț pe onoarea câștigată
în luptă. În schimb, când slujitorii ăstui zeu își împreunau mâinile
către el cerșind iertarea, le ștergea imediat păcatele care-i chinuiau
atât de mult. Ce amăgire! Nu-l înțeleg pe zeul ăsta mincinos și nici
pe sfântul său fiu. De aceea aduc încă ofrande lui Odin și lui Thor. Și
lui Bragi, zeul poeților și al scalzilor. Mi se spune Bård Scaldul. Dar
niciunul dintre cântecele mele n-a fost așternut în scris; ele trăiesc
mai departe pe buzele altora.
Stau aici în mănăstire de vreo douăzeci de ani, și toți se poartă
frumos cu mine. Mă consideră un sfânt, pentru că am fost apropiat
de regele Olav și de egipteanul Asim. Amândoi se odihnesc acum în
mormântul tainic al lui Asim, alături de comoara și de papirusurile pe
care doar egipteanul le putea citi. "
Tom Egeland - Paznicii legamantului. carte PDF
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
Tom Egeland - Paznicii legamantului. carte PDF