Personaje fierbinți și încântătoare, îmbinarea ingenioasă a pasiunii, a spiritului și a emoției – le găsim pe toate în această poveste de neuitat despre un titlu nedorit și o iubire neașteptată.

     Oare, exista cineva în Londra, vreo tânără, care să participe la sezonul de debut, să îşi facă intrarea în societate, cu mai puțin entuziasm decât Sabrina? Cea mai căutată doamnă din oraș a fost de acord să o aducă în Londra pe această tânără, frumoasa fată de la țară şi să o ajute să treacă prin pericolele și capcanele primului ei sezon.

      Oamenii de genul lui Duncan MacTavish sunt chiar mai puțin dornici să se afle în Londra. După ce a aflat recent că este singurul moștenitor al unui marchiz englez, Duncan este acum obligat să-și asume titlul și proprietățile bunicului său – și să se căsătorească cu protectoarea Sabrinei, o doamnă plină de venin, care nu se sfieşte să facă publice declarații despre “Scoţia barbară “.

       Întâlnirea cu doamna viitoare soţie l-a adus pe Duncan în apropiere de încântătoarea Sabrina – un spirit liber şi asemănător…și a cărui esență este o chestie rafinată de vise. Dar datoria, titlul și un secret existent din trecut interzice orice relaţie între Sabrina și Duncan.

       Chipeșul scoțian Duncan o cunoaște pe fermecătoarea Sabrina, care exercită o mare atracție asupra lui. Dar datoria, poziția socială și un secret din trecut le interzic celor doi să fie împreună. Oare dragostea va putea găsi, în mod miraculos, o cale de a transforma acest vis în realitate?

„Ca și furia, pasiunea era un sentiment uimitor în privinţa repeziciunii cu care putea sosi, preluând controlul. Întunericul absolut făcuse ca restul simţurilor să fie mult mai ascuţite, mai ales atingerea, iar ceea ce simţea în afară, ca și ceea ce simţea înăuntru era ceva în faţa căruia nu putea rezista.”

„Era probabil ultima dată când îl putea atinge, gusta ori visa pentru câteva momente că era al ei. Avea să insiste ca așa ceva să nu se mai întâmple vreodată. Aveau să rămână prieteni, dar nu și dacă el îi arunca mereu tentaţii în cale. Probabil că el nici măcar nu intenţiona asta. Probabil era felul lui de a-și împărtăși ușurarea cu ea, dar, Dumnezeule, așa-și sărutau scoţienii prietenii?”